Dacia Sandero Stepway – tricicletã şi noroi

Trebuie sã încep testul de sãptãmâna asta cu o poveste personalã.
Când eram mic aveam o tricicletã şi, spre disperarea mamei, mergeam DOAR prin cele mai mari bãltoace, mã asemãnam destul de bine cu un grohãitor. Mai târziu, puber fiind, luam bicilete şi mergeam pe munte tot prin cele mai mari bãlţi, tot spre disperarea mamei. Sunt convins cã nu eram şi nu sunt singurul, mulţi dintre voi se abţin cu greu la vederea unei licãriri de apã pe şosea. Problema este cu gropile şi cu societatea care te judecã dacã stropeşti 20 de persoane în staţia de autobuz…
Ceea ce Dacia a concretizat în Sandero Stepway este dorinţa de joacã a oamenilor mari. Dacã sunã prea liric, hai sã o spun altfel: Stepway este maşina cu care AI VOIE sã te duci sã te bagi prin bãlţi! Nu numai cã ai voie, dar când o vezi parcatã aşa, în culoarea ei albastrã electric, curatã, parcã te îndeamnã sã o murdãreşti puţin. Tot designul exterior a fost gândit pentru a te îmbia la tâmpenii şi pentru a te proteja de momentele în care te aventurezi în hopuri ceva mai mari.
Ce primeşti diferit de Sandero-ul normal? Suspensia ridicatã este prima care-ţi sare în ochi şi prima care te ajutã sã nu rãmâi împotmolit în locuri în care nu te-ar lãsa inima sã aduci un model ordinar. Apoi obserivi cã bara faţã, bara spate şi bandourile laterale sunt diferite, robuste, din plastic negru în partea inferioarã, rezistent la eventualele bucãţi de pãmânt care ajung sã pupe automobilul. Pe lângã scuturile faţã şi spate, arcurile roţilor sunt de asemeni acoperite de acelaşi plastic menit sã-ţi protejeze caroseria de potenţiale “proiectile”. Roţile în sine sunt de 16 ţoli încãlţate cu anvelope cu amprenta de 205mm şi sunt plasate chiar la colţurile automobilului. Traducere: Dacia stã surprinzãtor de bine pe viraje, iar atunci când ajungi în noroi, unghiurile de atac şi degajare sunt mai mult decât suficiente pentru distracţie.  Nu în ultimul rând, toatã maşina dispune de mici detalii de culoarea cromului satinat culminând cu barele longitudinale plasate pe plafon.
Când am testat Loganul, toatã lumea întorcea capul pe stradã pentru cã era un model nou şi foarte aşteptat. Acum, Stepway nu mai este atât de nou, dar aratã atât de bine înzorzonatã şi pregãtitã de munte încât nu şi-a pierdut nimic din farmecul de la început, lumea întoarce capul în continuare.

La capitolul motoare avem aceleaşi opţiuni ca şi pe Logan: 0.9 Turbo benzinã sau 1.5 diesel. Ambele sunt excepţionale (şi nu, nu zic asta doar de dorul lelii, ambele sunt potente şi merg pe aroma de combustibil). Deşi existã un mod ECO, acesta nu include şi un sistem start-stop care sã reducã şi aşa minionul consum. Pe motorul diesel noi am avut o medie de 5,5 litri/100km în condiţiile în care am mers foarte mult în oraş dar şi foarte turat prin noroi. Altfel, limita la care zgomotul motorului deranjeazã în cabinã este pe la 120-130 km/h.

Chiar dacã pe hârtie performanţele nu par geniale, datoritã greutãţii mici şi a cuplului motor de 220Nm maşina se mişcã excepţional în oraş, are un caracter care se potriveşte cu exteriorul. Culmea, te gãseşti deseori schimbând viteze destul de agresiv, în ture înalte. Pentru cã am amintit cutia, aceasta este aceeaşi indiferent de motorizare: destul de exactã încât sã nu te încurci în trepte, dar din pãcate ni s-a confirmat bãnuiala nãscutã când am testat fratele mai mare, cutia cloncãne… nimic extraordinar, pãcat de antifonarea bunã.

Comportamentul automobilului este extrem de previzibil, nu surprinde prin mişcãri necomandate de şofer. Dacã totuşi ajungi sã fii exuberant sistemele de control al tracţiunii şi frânele cu ABS şi control al distribuţiei forţei de frânare te vor tempera urgent. Dacã pe Logan n-am sesizat o lipsã, acum mi-aş fi dorit ca aceste sisteme sã poatã fi oprite, pentru ceva sare şi piper când ai chef de condimente.

 

La capitolul dotãri, aşa cum ne-a obișnuit, Dacia vrea sã umileascã eventualii concurenţi: oglinzi electrice şi încãlzite, geamuri electrice, faruri de zi, proiectoare de ceaţã, culoare metalizatã, 4 airbaguri, ABS, AFU şi ESP, aer condiţionat, servodirecţie, scaun şofer cu reglare pe înãlţime, computer bord, mod ECO, sistem multimedia cu navigaţie, bluetooth, AUX-IN, USB-IN, comenzi multimedia la volan, volan acoperit cu piele, banchetã rabatabilã fracţionat, pilot automat. Sincer, nu îţi lipseşte nimic, iar dacã iei la configurat un concurent şi îl garniseşti cu aceleaşi dotãri ajungi sigur la un preţ cu câteva mii de euro mai sus.
Pentru cã am vorbit de preţ, cinstit este sã-l şi divulg: 12.450 euro. De acord, este mai scump decât un Sandero normal, dar aratã mult, mult mai bine şi îţi permite ca din când în când sã te aventurezi în afara şoselei. De dragul comparaţiei, un concurent real pentru Stepway este Suzuki SX4 cu valoarea de 14.410 euro în versiunea de motorizare benzinã.

 

Am totuşi o problemã principialã cu modelul: nu l-au dotat cu tracţiune 4X4 cel mai probabil pentru cã ar fi muşcat serios din vânzãrile Duster-ului şi nu l-au dotat cu sistem start-stop pentru cã ar fi devenit un ghimpe mult prea serios în spatele  noului CLIO. A nu se înţelege greşit, am testat o maşinuţã foarte bunã, dar îmi lasã impresia cã la un moment dat inginerii au fost daţi afarã din clãdire cu forţa ca nu cumva sã facã o maşinã extraordinarã.
Chiar şi asa, dupã o iarnã rece urmatã de o primãvarã timidã şi ploioasã, Stepway a reuşit sã aducã acel zâmbet tâmpiţel pe faţa noastrã, are acel ceva esenţial pentru a te face sã te simţi vesel şi tânãr la volan. Pozele zic tot, nu are sens sã trag de cuvinte, savuraţi imaginile.