Honda CR-V : old vs new

Vara anului 2012 a fost pentru mine vara în care am decis sã fac primul tur de ţarã adevãrat. Rapid am înţeles cã nimeni nu este capabil din punct de vedere psihic sã suporte o cãlãtorie mai mare de 1500 de kilometri autohtoni, aşa cã ne-am decis pe urmatorul traseu: Bucureşti – Defileul Dunãrii– Transalpina – Petroşani – Hunedoara – Sibiu – Braşov – Vãlenii de Munte cu ultima oprire din nou la Bucureşti.

Mi-am ignorat colegii care au ales douã berline adaptate României şi care m-au sfatuit sã vin cu o maşinã de bun simţ, alegând sã merg cu un automobil de 210 cai cu tracţiune spate, suspensie fermã, gardã la sol foarte micã şi un portbagaj marginal mai mare decât un ghiozdan generos. Au fost cele mai dureroase, obositoare, lungi 4 zile din acest an.

Puţinele situaţii în care într-adevãr am savurat condusul au fost rapid contrabalansate de guri de canal neaduse la nivel, Defileul Dunãrii pe care se lucreazã, “drumul dracului” de la Transalpina la Petroşani, consumul ridicol, amenda de 300 RON de pe DN1 şi în general dracii  provocaţi de lipsa de rãbdare pe care ţi-o instigă o astfel de maşinã. Dupã aceste 4 zile am înţeles brusc de ce unii oameni preferã SUV-urile şi tot brusc am hotãrât cã aceastã categorie de autovehicule a fost conceputã pentru ţara noastrã.

Am vrut sã testãm un automobil de bun simţ, cu care sã nu fii catalogat nicicum în trafic (vezi Q7), pe care să-l poţi cumpãra fãrã să fii un afacerist de succes sau evazionist talentat, un automobil cu care am fi vrut sã plecãm în minunata patrie. Rãspuns imediat: Honda CR-V; pe lângã faptul cã fiind o Honda este practic indistructibilã, în acest moment exista oferte foarte bune la ultimele maşini aflate pe stocul importatorului. Ne-a surâs norocul şi am facut un test nu numai cu generatia de acum veche de CR-V, ci şi cu noul şi americanizatul CR-V, lansat cu puțin timp în urmă la Salonul Auto București.
Motor / Transmisie

Ambele maşini au fost echipate cu acelaşi motor 2.2 diesel de 150 de cai și 350 Nm cuplat la cutii automate, modelul nou dispunând în plus de padele montate pe volan pentru schimbarea treptelor. Totodatã, ambele modele au transmisie integralã care funcționeazã (pe înţelesul tuturor) astfel: în mod normal automobilul are tracţiune faţã; dacã se detecteazã pierderea aderenţei, intrã în acţiune şi puntea spate.

Am ajuns sã cred cã este compromisul ideal: consumul ramâne relativ mic, dar atunci când ai nevoie de aderenţã te poţi baza pe acest sistem. Este totuşi adevãrat cã nu vei putea urca pânã la vârful Omu cu un CR-V pe ploaie (așa cum ai putea de exemplu cu un X-trail, sau, de ce nu, un Duster). Nici noul nici vechiul model nu impresioneazã pe reprize de acceleraţie, termenul care ar descrie cel mai bine senzaţia din spatele volanului ar fi “adecvat”, nu “surprinzãtor”.

Cutia automatã este foarte bunã pentru oraş cât şi pentru drum întins, dar se chinuie puţin pe viraje, fiind nehotărâtã. Nu e capãt de ţarã dacã pleci de la ideea de a merge mai relaxat, pânã la urmã te descurci. Padelele de pe volanul noului model îţi permit sã treci peste aceastã problemã, dar nu cred cã te vei afla de foarte multe ori în modul Sport al cutiei pentru a le folosi (mi s-au pãrut un moft pe un SUV, dar vin la pachet cu transmisia automatã, fãrã alte costuri). Ambele maşini pot merge rapid, tare, “în blanã” sau cum vrei tu să-i zici, la fel cum un urs poate alerga (foarte repede de altfel!!, sunt din Braşov, credeţi-mã pe cuvânt), dar nu va arãta niciodatã graţios.

Design

La acest capitol maşinile seamãnã foarte bine dacã sunt privite din spate. Din orice alt unghi le-ai privi sunt evidente trăsăturile comune de marcã, sunt evidente chiar şi trãsãturile specifice gamei CR-V, dar este lesne de înţeles cã noul model aratã mult mai bine decât tatãl sãu.

Știţi copilul plecat la facultate în strãinãtate câţiva ani? Seamãnã cu pãrinţii, dar este crescut în altã societate, experienţa de peste hotare l-a maturizat, l-a cizelat, acum are prestanţa necesarã pentru a purta o conversaţie de la egal la egal cu personaje mai rafinate precum X5 sau ML, dar nu refuzã o înghiontealã prieteneascã cu mai vechii prieteni : Kia Sportage sau Hyundai ix-35.

Vechiul model a avut succes în România, deși nu a surprins pe nimeni cu designul. Asta nu înseamnã cã este o maşinã urâtã, ba dimpotrivã, are proporţii echilibrate, este elegantã şi subtilã. Noul model are capacitatea de a întoarce capete pe stradã, aducând aminte de exemplarele vândute peste ocean (Acura) și este suficient de “strãlucitor” pentru a se face remarcat. Cu toate acestea, pãstreazã caracterul discret al predecesorului.

Ținuta de drum
Aici există diferenţe notabile între cele douã japoneze. Vechiul model își atinge limitele dinamice destul de repede, se înclinã tare pe curbe, iar cauciucurile faţã pierd aderenţa întru subvirare la viteze neimpresionante. A nu se înţelege greşit, nu vei avea probleme pe Oituz, doar că vei merge puţin mai încet dacã nu vrei ca pasagerii sã-ţi pãteze tapiţeria.

Tânãrul se comportã mult, mult mai bine. Sincer, am avut impresia cã mã aflu într-un estate pânã am stat la semafor lângã un Q7 şi am observat că suntem la aceeaşi înãlţime. Totodatã, şasiul se simte mai închegat, vitezele prin curbe au crescut fãrã ca stilul de condus sã se schimbe.

Am avut ocazia sã merg cu un CR-V din 2009 pe un drum tipic forestier şi nu am simţit în niciun moment cã am nevoie de mai multã tracţiune. Problemele apar atunci când încerci un traseu ceva mai accidentat: vad de râu, pietroaie, stânci; sistemul 4X4 este depãşit în astfel de situaţii (spre deosebire de surprinzãtorul Subaru XV). Nu am dus noul model pe teren accidentat, dar având în vedere că sistemele sunt identice pe ambele generaţii, nu cred în existența unor mari discrepanţe.

Interior / Confort

Voi începe din nou cu vechiul model: calitatea materialelor este bunã, rãmâi cu impresia de soliditate. Din pãcate, maşina îşi aratã vârsta. Chiar dacã gãseşti o droaie de jucãrii în interior, chiar dacã realist vorbind nu-ţi lipseşte absolut nimic, singura patã de culoare este butonul pentru “avarii”. Scaunele sunt foarte confortabile, dar nu am înţeles de ce producãtorul a ales sã ofere câte un bãţ pe fiecare scaun pe post de cotierã, în loc de una mare, centralã. Un alt lucru pe care nu l-am înţeles a fost lipsa tunelului median în faţã: nu influenţeazã negativ cu nimic, dar oferã un spaţiu pe care oricum nu-l poţi folosi la nimic.

Maşina de generaţie nouã este mult mai rafinatã, proporţia plasticelor a scãzut în favoarea materialelor moi, avem o cotierã centralã mare, avem un tunel median în faţã şi în general interiorul este modern, contemporan, confortul menţinându-se la aceleaşi standarde înalte.

Cât despre dotãri, ambele automobile au fost echipate cu navigaţie, trapã panoramicã, computer de bord, cruise control, climã pe douã zone, sistem audio cu toate mufele auxiliare posibile, tapiţerie din piele. Sincer, nu exisã ceva extraordinar în sine la noul model, dar toate micile detalii reuşesc sã ducã CR-V-ul într-o clasã superioarã vechiului model.

Concluzii / Preţ
Maşina “veche” poate fi achiziţionatã în echiparea de top cu preţul de 29000 euro. Cu alte cuvinte, la acelaşi preţ la care ai putea cumpãra un Passat bine dotat, sau un Serie 1 foarte slab dotat, poţi cupãra o maşinã completã, care te va duce chiar şi în offroad … cât de cât. Raţional nu ai cum sã ignori aceastã ofertã. Apoi te urci în noul model… aceleaşi dotãri de top, alt ambalaj: 40000 de euro. Ok, sunã prost, dar (şi e un foarte mare dar) automobilul este mult mai bun acolo unde îţi vei petrece 99% din timp, pe şosea.

Mai mult, dacã vei încerca sã adaugi aceleaşi opţiuni pe unul dintre concurenţii germani sau chiar scandinavi (Volvo) prețul va sări lejer peste 50000 de euro… de ce?!?  Totodatã, niciunul dintre ceilalţi producãtori nu are aceeaşi fiabilitate ca Honda. E adevãrat, niciodatã o Honda CR-V nu va avea prezenţa scenică a unui X5, sau eleganţa unui ML. Q7 poate acomoda fãrã probleme 7 persoane, deci existã încã o diferenţã de clasã. Singurul rival pe acelaşi palier de preţ cu adevãrat serios este Subaru Forester, dar acesta este la fel de scump ca și noul CR-V, însã la nivelul de rafinament al vechiului CR-V.

Singura concluzie pertinentã este cã niponul se potriveşte ca o mãnuşã clientului raţional (vechiul model satisfãcându-i pe oportunişti), care cumpãrã o maşinã pentru urmãtorii 10-15 ani, nu pentru 2-3.

Galerie foto: