Opel Mokka – Cafea de Rüsselsheim

Nu mai este nicio îndoială. Segmentul crossoverelor atrage foarte mulți clienți, atât pe plan european cât și global. Șoferii au devenit mult mai pretențioși, iar momentul alegerii unei mașini noi s-a transformat într-un lung și epuizant proces. Nici capitolul finanțe nu mai este ce-a fost odată, așa că șoferii ce-și doresc o mașină nouă se văd obligați să meargă pe mâna compromisurilor în defavoarea unei clase de automobile bine definite.

Așa a luat naștere segmentul crossoverelor mici, al cărui pionier, Nissan Juke, a adus în lumina reflectoarelor calități bine definite pe un automobil polivalent. El a adus pe piață un set nou de valori, dar care n-a impresionat prin calități noi ci prin îmbinarea unei porții suficiente din cele deja cunoscute. Nemții de la Opel au intuit într-o mare măsură potențialul succes al unui astfel de automobil, așa că la ceva vreme după micul Juke a apărut pe piață modelul Mokka, în care oficialii din Rüsselsheim și-au pus mari speranțe. Până la urmă este vorba de resuscitarea mărcii cu șocuri aplicate de o filosofie nouă.

Bobul de cafea german se face imediat remarcat datorită exteriorului îndrăzneț, dar nu din perspectiva unei caroserii agresive, definite de muchii ascuțite, ci din cea a unui automobil plăcut retinei, echilibrat și cu ușoare tente sportive. Câți dintre noi s-ar fi gândit că vom vedea în 2013 un 4×4 bazat pe Opel Corsa? Niciunul, vă spun eu. Pentru că economia mondială a forțat constructorii să plieze oferta după cerere. Și astfel au aparut mașini precum Mokka. Înalte, spațioase, cu pretenții de offroad, dar în același timp mici, ușor de manevrat în mediul urban și de ce nu, sportive?

Continuăm să privim Mokka-ul și nu putem să nu ne întrebăm de ce s-au grăbit designerii germani să termine automobilul. Partea frontală și profilul garantează prin liniile frumos îmbinate un caracter “forever young”, în timp ce spatele aduce aminte de Corsa. Poate prea mult. N-ar fi stricat puțin mai multă atenție aici. Poate va fi acordată pe viitor, atunci când va fi pregătit facelift-ul. Și-mi doresc din toată inima ca Opel să-l înceapă cu un backlift major.

Dar partea dorsală nu se vede atunci când ești la volan … e problema șoferilor din spate. Și pentru că am deschis subiectul interior, cred c-ar fi o idee bună să analizăm un pic habitaclul propus de nemți. La prima vedere, am fost plăcut impresionați de paleta de culori disponibilă pe mașina testată și profund neimpresionați de clasica formă a consolei centrale. Am întâlnit-o pe Astra, acum o întâlnim și pe Mokka, dar cu mici variațiuni. Maroul țipător de pe bord ne-a împins să punem la treabă simțul tactil. Surpriză! Opel a promis că va sări o treaptă pe scara calității materialelor la interior și mă bucur să vă anunț, s-a ținut de cuvânt. Plasticele sunt mai plăcute la atingere, dar inginerii nemți nu s-au mulțumit doar cu atât. Au umblat un pic și la ergonomia consolei, au îmbunătățit vizibilitatea și au pus un accent destul de grav pe confort. Confort care se poate dovedi suficient chiar și pentru cinci adulți, cât timp aceștia se limitează la un volul de bagaje mai mic de 365 litri. Înainte să pornim motorul și să plecăm unde vedem cu ochii, vă recomandăm câteva detalii din interiorul Mokka-ului: aluminiul satinat de pe bord și conceptul foarte inovator de lumini ambientale, care împrăștie un aer tineresc în spațiul destinat șoferului și pasagerilor acestei mașini.

Gata, să pornim! Apăsăm ambreiajul, frâna, stai așa? Ambreiaj? Da, nemții au ales old-school și au bifat pe mașina de test un 4-cilindri turbo cuplat unei transmisii manuale. Chiar ni se făcuse dor de o manuală plăcută la exploatare (mă refer la cutia de viteze, nu mai zâmbiți pervers). Nu abuzați de ea, pentru că nu veți obține nimic în plus. E gândită să asigure înainte de toate confort, apoi consum scăzut și la urmă, dacă mai ramân disponibili din cei 140 CP de sub capotă, sportivitate. Asta deși propulsorul de sub capotă se arată bucuros de ceva ture în plus și chiar e dispus să-ți transforme portofelul într-un anorexic, dacă vrei să fii Schumacher de București. Puterea este suficientă pentru a asigura o rulare sprintenă în mediul urban. Chiar și la drum lung, unitatea de sub capotă s-a dovedit a fi un partener bun de călătorie. Atât de bun încăt ne-a arătat că poate fi și grijulie cu potențialul anorexic mai sus amintit. În extraurban, Mokka va răpi din rezervor doar 6-6.5 litri de benzină pentru 100 km parcurși, dar în urban te va biciui dacă te crezi pilot de WTCC la Portimao – consumă între 8 litri (dacă ești delicat și blând cu pedala din dreapta) și 9.5 litri (modul kamikaze activ). Autostrada a bifat un consum de 7.3-7.5 litri la 130 km/h în treapta a șasea.

Odată ieșit de pe autostradă, micul crossover german iese din bula de confort și pare c-ar vrea o abordare mai sportivă a virajelor. Doar pare, pentru că limitele dinamice ale mașinii sunt atinse destul de repede. Nu vei putea conduce un Mokka din apex în apex, dar până la urmă nu acesta este scopul lui. Pe acesta îl respectă cu strictețe și se asigură că ajungi la destinație fără să fie nevoie de programări la fizioterapeut. Iar în oraș își dovedește cu adevărat patosul pentru filtratul gropilor. Asistat de servodirecția electrică moale, Opel-ul devine ușor de manevrat pe spații mici. Dacă mai ai și senzori de parcare, deja nu mai ai grija parcărilor haotice din București.

N-am rezistat tentației de a duce mașina în offroad, care s-a dovedit mai apoi a fi soft road. Sistemul de tracțiune integrală nepermanentă asigură minimul necesar de tracțiune pentru a traversa fără probleme iernile dificile din România. Și nu se lasă intimidat nici de condiții de softroad, pe care le devorează de-a dreptul. Dar îți cere discret să abandonezi orice gând mai pătimaș îndreptat spre hârtoape și dealuri abrupte, pentru că, până la urmă, e un automobil de oraș.

Din punct de vedere al prețului, Mokka se dovedește ușor și în același timp greu de evaluat. Dacă vrei baza, va trebui să scoți din buzunar aproximativ 17.000 euro, în schimbul cărora vei primi tracțiune față, motor aspirat de 115 CP și manuală în cinci trepte. Pierzându-te în opționale, te adâncești ușor ușor într-o ceață financiară care-ti transformă portofelul într-un adolescent paranoic ce tocmai s-a uitat la The Mist. Mașina testată de noi, 1.4 NET 140 CP 6MT AWD în echiparea Cosmo te obligă să scoți din buzunar câteva salarii în plus, ca să completezi cei 23.190 euro ce vor lua drumul Germaniei.

Testul a ajuns la final și a venit vremea să punem cap la cap toate detaliile. Cum s-a văzut și simțit Opel Mokka? Ca un veritabil automobil de oraș, gata să înfrunte în orice moment zăpezi sau drumuri forestiere pentru a-și bucura stăpânii cu aerul proaspăt de la munte. Oficialii din Rüsselsheim au promis un automobil echilibrat, care va atrage în mod special tinerii și au reușit să confirme așteptările. Crossoverul german este bine închegat și suprinde la capitole importante, precum motorizare, ținuta de drum, confort sau interior. Cu alte cuvinte, este un pachet urban aproape complet, cu un uriaș potențial anti-Juke.

Criza Opel poate lua sfârșit dacă mai-marii acestei companii aplică rațional formula Mokka automobilelor din gamă ce nu sar de segmentul compact. Primul semn bun a fost apariția mini-ului Adam, care privește cu o pereche senină de ochi albaștri la succesul Fiat-ului 500 și al Mini-ului britanic.

Comments

  1. […] 2008) sau coafate cu bucle şi forme rotunde (Nissan Juke), singurul rival relativ banl fiind Opel Mokka. Renault rãmãsese în urmã puţin în acest segment, aşa cã au luat cel mai arãtos Clio din […]

  2. […] Mokka se dovedește a fi un succes pentru cei de la Opel, cu peste 200.000 de comenzi în toată Europa, într-un an și jumătate după lansare. Vânzările s-au dublat în mai puțin de un an, după ce, în aprilie 2013, se vânduseră 100.000 de unități, cifra pe care și-o propuneau nemții. […]