Rugina se repară, ignoranța nu!

http://conwaycollision.com/how-do-you-fix-rust/De foarte multe ori, creaturile astea ciudate cu deget opozabil, autoproclamate “inteligente”, precum zecile de regalități ale populației etnice, au reușit să transforme ceva măreț în ceva nesemnificativ. Au reușit să transforme granitul în praf și praful în nimic.

Pe lângă asta, au reușit să neglijeze istoria și să o trateze doar ca pe o materie cuprinsă între foile unui manual sau ale unor cărți. Deși istoria stătea în fața lor. Sau mai exact, în garajul lor, ca să mă apropii de subiect.

Eu unul am o foarte mare problemă cu țărișoara asta a noastră, plină ochi de bolizi germani și supercaruri italiene și automobile de performanță japoneze și te miri ce altele. Lipsește cultul automobilului!

Vedem pe stradă mașini pregătite pentru circuit, condamnate să ia la rând gropile de pe Dorobanți, vedem SUV-uri pluripotente care s-au specializat în escaladat borduri (Camel Trophy s-a transformat în Videanu Trophy) și exemplele pot continua. Ideea este că mereu ne place noul. Ne place frumosul, ne place performantul. Dar habar n-avem de unde vin. Sau ce înseamnă. Pur și simplu ni le dorim pentru că, undeva, pe TV sau Facebook, mașinile astea sunt populare.

Practic, am reușit să alterăm codul genetic al mașinilor deosebite, transformându-le în markeri ai statutului social. Au devenit obiecte vestimentare, scoase din garaj în funcție de asortarea cu poșetele. Asta este educația noastră, a șoferilor români. Și nu mișcăm un deget ca s-o schimbăm.

Iar marea mea durere este legată de automobilele clasice, future-classics, sau pur și simplu cele care descriu nostalgia unor vremuri apuse. Le lăsăm să ruginească. Undeva în grădină, pe stradă sau în garaj (cele mai norocoase). Și le uităm. Și se pune praful, rugina, după care nu mai rămâne nimic. Iar peste 10 ani, mergem la licitații cu șampanie aleasă și caviar, pentru a cumpăra pe sume astronomice automobile care până nu demult se degradau sub ochii noștri. Dar eram prea orbi ca să le vedem. E mai frumos când lucesc, pe covorul roșu al unei case de licitații de prestigiu. Așa ne place nouă! Opulent…

Tocmai de aceea, într-un acces de ură, m-am hotărât să poluez ocazional secțiunea Blog cu imagini ale monumentelor pline de rugină, atât de la noi din țară, cât și din afară. În speranța ca oamenii le vor vedea și le vor trata ca atare. Pentru că rugina se repară, dar ignoranța nu!

imagine via http://conwaycollision.com/how-do-you-fix-rust/