Test Drive BMW 220d Cabrio

E foarte uşor sã cazi în capcana cabriolet-ului in toiul verii. Sa-l vad eu pe-ãla care se urca intr-o decapotabila, pleacã la mare în luna iulie şi zice ca nu i-a plãcut. M-am abţinut de la a scrie acest test pânã acum în ideea în care cel care cumpãrã un BMW Seria 2 Cabrio îl va folosi tot anul, deci maşina ar trebui sã se justifice şi atunci când nu face parte dintr-o viaţã desprinsã din reclamele la iaurt. Astea sunt concluziile la rece (prorpiu şi figurat) pentru 220d Cabrio.

Desenul maşinii reuşeşte sã desprindã silueta de cea a coupe-ului Serie 2, fiind, din punctul meu de vedere, ceva mai elegant. Dacã versiunea cu acoperiş metalic se vrea un “ursuleţ” al zilelor noastre, acoperişul sintetic este opţiunea pentru acelaşi şofer, 5 ani mai târziu. Ce vreau sã spun cu asta? Maşina pare adresatã unui public ceva mai matur, cu gusturi ceva mai discrete. In mod ciudat, mi se pare cã profilul cabrio-ului aratã mai puţin dramatic decât cel al coupe-ului. Pe de altã parte, ca la orice decapotabilã realizatã folosind un desfãcãtor de conserve aplicat tacticos pe un automobil în douã uşi, sunt de pãrere cã niciodatã nu va arãta la fel de bine precum o maşinã gânditã din primul moment ca fiind topless (exemplul concret vine chiar din familia BMW cu al lor Z4).

Dacã încã nu v-aţi lãmurit, nu mã impresioneazã prea tare designul. Mai departe, am o problemã cu un subiect de marketing, pentru ca altceva nu are ce sa fie: aparent Seria 2 cabrio este un 2+2, adica în aceastã maşinuţã ar trebui sã încapã 4 persoane, cu toate membrele lor (asta înseamna inclusiv picioare, BMW!). Ironic, portbagajul maşinii este mai încãpãtor cu plafonul jos decât cel al Seriei 4 cabrio, în care cele 4 persoane chiar ar încãpea. Acestea fiind spuse, eu aş vrea sã-l vãd pe inginerul care a pus bancheta spate în maşina asta urcându-se cu acoperişul capotat, fãrã sã fie nevoie sa recurgã la înjurãturi. Odatã ajuns acolo, l-aş obliga la un drum de vreo 10 kilometri prin Bucureştiul aglomerat al dimineţii, pe strazile pline de gropi şi linii de tramvai. Pe lângã faptul cã trebuie sã îţi laşi picioarele afarã, bancheta are un unghi al spãtarului potrivit pentru, banuiesc, aparatele de tortura din evul mediu. Evident, îţi pui intrebarea: de ce naiba nu au lasat-o cu 2 locuri, oricum nu poţi folosi real cele 2 locuri din spate. Vine instant raspunsul: Audi A3 cabrio, o altã maşinã cu o banchetã la fel de folositoare.

Stiu argumentul: da, dar poate îţi montezi un scaun ISOFIX pe bancheta spate, argument complet redundant. Vreau sã vãd un pãrinte care îşi lasã copilul pe bancheta din spate a unui automobil care nu il va proteja la fel ca o maşinã întreagã. Eventual, în cel mai bun caz, cu acoperişul rabatat, îi vei facilita o pareza afrigore de nerv facial de toata frumusetea (traducere: vântul e foarte prezent în cabinã dacã deflectorul de vânt nu e montat).

Pânã acum am ajuns la ideea cã Seria 2 cabrio este o maşinã nu foarte arãtoasã, inutilã pe locurile din spate. Mai am… mult! Motorul de pe maşina de test a fost un diesel de 2 litri twin power turbo diesel de 190 de cai putere şi 400Nm, un propulsor excepţional pe orice altceva, nu pe un Cabrio! Vrei sã auzi pãsãrele şi fluturaşi din natura? Vei auzi tractorul de sub capota, pentru cã acum nu ai un acoperiş care sã antifoneze zgomotul! Vrei sã deslãnţui puterea de sub capotã? Perfect, dar sã nu depãşeşti 140km/h dacã ai deflectorul montat, sau vreo 70km/h fãrã deflector, pentru cã habitaclul se transformã într-o micã furtuna. Vei putea folosi toatã performanţa propulsorului cu acoperişul montat, dar asta bate scopul, nu?

Dinamica se apropie foarte mult de cea a coupe-ului, dar la limitã vei simţi de fiecare datã şi lipsa ranforsãrii şi greutatea suplimentarã a pieselor care îcearcã sã suplineascã lipsa rigiditãţii. Asta nu este nicidecum o problemã a BMW-ului în particular, ci a orcarui model derivat dintr-o maşinã menitã a avea acoperiş. Da, BMW-ul stã foarte bine pe viraje şi da, vei avea acel sentiment frumos al tracţiunii spate, dar nu te va determina niciodatã sã încerci sã vezi cât de departe poţi duce performaţa şasiului. Pentru curioşi, da, merge si de-a latul, dar penibilul momentului este inimaginabil; noi am încercat asta o datã, am bifat-o pe lista testului, dupã care am comutat pe “Comfort” şi aşa a rãmas pe durata celor 3 zile de test.

Preţul de bazã al maşinii testate a fost de 40.144 euro cu tot cu TVA, iar toate opţionalele tipic BMW au ridicat aceastã sumã la peste 60.000. Opţionale sunt tapiţerie din piele, scaune electrice cu memorie si reglaj lombar, navigaţie Professional şi conectivitate extinsã, transmisie automatã sport cu padele pe volanul îmbrãcat în piele, faruri adaptive, şi tot aşa, puteţi sã citiţi o broşura completã pe site-ul oficial BMW. Problema este cã… maşina asta este foarte scumpã, chiar şi dupã standarde BMW! Pe toatã durata testului am avut sentimentul cã ea a fost “inventatã” doar pentru cã exista un gol în piaţã care trebuia acoperit.

Cred cã la suma asta (colosalã) trebuie sã refuzi o grãmadã de alte maşini care ştiu exact pentru ce sunt fãcute, decizie pe care o iei pentru a cumpãra o maşinã care nu prea are personalitate sau scop. Nu sunt rãutãcios în niciun fel, rãspunsurile vin în cadrul aceleaşi firme: Vrei o maşinã sport? Mergi cãtre Seria 2 coupe! Vrei un cabrio de 4 locuri? Mergi cãtre Seria 4 cabrio. Vrei un roadster? Ia-ţi mama Z4-lui de banii ãştia. Dacã vorbim de lumea realã, du-te şi cumpãrã-ţi un seria 3 cu motorul de doi litri diesel, eventual break, şi de banii economisiţi ia-ţi o Mazda MX-5. Vezi, de-asta e bine sã scrii testele pentru cabrio când afarã ploua… eşti raţional.

 

Galerie foto BMW 220d Cabrio