Sunday, November 23, 2014
  • RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin
Home » Feature » Le Mans devine din ce în ce mai interesant: Ford readuce la viață GT40

Test Drive – BMW M235i : Transfăgărășan Roadtrip

E prima datã când ma aşez în faţa tastaturii cu îngrijorarea cã nu voi putea transmite exact ceea ce cred despre o maşinã. E prima datã când consider cã vocabularul meu nu include suficiente cuvinte pentru ca trãirile din spatele volanului sã fie traduse pentru fiecare dintre voi.  E o vorbã în popor: nu îţi dori sã îţi cunoşti eroii în persoanã, s-ar putea sã te dezamãgeascã. Mi-am dorit sã conduc un BMW M cam de când am înţeles (sau am crezut cã am înţeles) cã înseamnã aceastã literã. Modelul care mi-a stors sufletul a fost vechiul 1M, model pe care acest M235i vine sã-l înlocuiascã (cel puţin deocamdatã). Cu alte cuvinte, Dumnezeu mi-a ascultat rugãminţile şi “poftim, muritorule, sã vedem ce faci acum”. Textul acesta nu e o broşura a modelului, nu, textul acesta este rezultatul experienţei noastre cu acest model.

Prima datã am vãzut maşina parcatã pe întuneric, într-o parcare între alte zeci de BMW-uri, care mai de care mai speciale. Aşa, şi? Culoarea asta roşie (opţionalã) a delimitat-o din primul moment, ţi-au cãzut ochii pe ea, nu îţi vor mai pleca în altã direcţie. Pentru cã modelul este un Serie 2, cel puţin la exterior diferã substanţial de Seria 1, maşina de la care s-a pornit. Acum farurile nu mai sunt doar nişte ochi blegi de panda, acum sunt nişte ochi de felinã, agresivi. Bãrbia joasã a spoilerului din pachetul M face loc unor grile mari, foarte mari. Ecartamentul a crescut câţiva centimetri şi pe faţã şi pe spate, iar înãlţimea este mai micã, deci ai un centru de greutate vizual şi real mult mai bine plasat. 235i-ul te lasã cu impresia cã va sta pe trasã neclintit.

Profilul este, oricât de clişeic ar suna, al unui E30, vechiul şi atât de iubitul ursuleţ, adus cumva în secolul 21. Au dispãrut liniile extrem de musculoase de pe vechiul 1M, acum maşina este în continuare agresivã, dar nu într-atât încât sã-ţi fie fricã sã te urci la volan. Spatele este dominat de spoilerul crestat de evacuarea dublã, blocurile optice cu tehnologie LED oferã ceva culoare, dar nu pot sã zic cã rãmâi sãgetat de adulaţie. La vederea acestui spate am început sã cred cã vorba din popor se bazeazã pe adevãr, iar aşteptãrile îmi vor fi contrazise încet încet.

Dezamãgirea cea mai mare a venit din interior, pentru cã m-am reîntâlnit cu acelaşi desen din Seria 1. Identic, nimic propriu, al Seriei 2. La pornirea motorului însã, am descoperit ceva specific M: volanul M Performance. O voi scrie acum, sã nu uit cumva: acest volan TREBUIE cumpãrat pe un astfel de model, chiar dacã este opţiunea care îţi va scoate din buzunar 1.300 de euro. Ia-l, te vei bucura de fiecare datã de el. Bineînţeles, la strunirea motorului de 3 litri turbo cu 6 cilindri în linie, descoperi încã 2 elemente provocatoare de extrasistole: sunetul inducţiei şi al turbinelor şi, la capãtul opus, zgomotul evacuãrii.

Pânã la acest moment maşina nu m-a impresionat în mod excepţional, m-a gâdilat cu ceva detalii, dar nu a fost nici pe departe ceea ce mã aşteptam. Ca de obicei, atunci când avem câte un model mai special, plecãm cu el într-o drumeţie: pentru cã se deschisese cu o zi în urmã, am decis cã noi vom fi prima publicaţie din ţarã care va duce M235i-ul pe cea mai frumoasã şosea din lume: Transfãgãrãşan. Ceea ce a urmat a fost un proces dureros în care fiecare dintre noi s-a îndrãgostit iremediabil de Bruta asta micã şi roşie.

Primul a condus Irinel, porţiunea dintre Bucureşti şi Curtea de Argeş, deci autostradã şi ceva drumuri naţionale de o calitate medie spre proastã. Modul Confort selectat ne-a oferit o supleţe a suspensiilor care ne-a surpins ca fiind mai mult decât adecvatã şoselelor româneşti. Apoi, cutia automatã cu 8 trepte schimbã atât de lin încât am renunţat repede la a încerca sã-mi dau seama din scaunul din dreapta ce şi când se întâmplã. Atâta timp cât nu apeşi acceleraţia prea tare, nici motorul nu face gãlãgie, ci tuşeşte din când în când gutural şi politicos. Petre şi Nicky au mers aceastã porţiune pe scaunele din spate, amândoi cu o înãlţime de 1,85… într-o Serie 2, fãrã sã se plângã de gât, de spate, sau de picioare. Asta înseamnã cã BMW-ul îndeplineşte în primul rând rolul de maşinã de zi cu zi. Porbagajul a înghiţit fãrã probleme toate bagajele noastre pentru 2 zile, deci nu vãd nicio problemã în a avea o singurã maşinã de oraş, de familie, de cumpãrãturi: un Seria 2. Bomba pe tema asta a venit când Irinel s-a dat jos de la volan: “Bãi, e mai bunã decât un Mercedes CLA”, maşina pe care o conduce zilnic.

Urmãtorul sector, de la Curtea de Argeş pânã la Vidraru, am fost conduşi de Petre, în timp ce Nicky s-a jucat cu toatã electronica de bord. Aici am descoperit alte douã avantaje: chiar şi cu o putere de 326 de cai şi tracţiunea realizatã doar de puntea spate, şoferul nu este intimidat, chiar dacã nu a mai condus maşini atât de puternice pânã acum. Modul sport ne-a oferit acel rãget specific motoarelor cu 6 cilindrii în linie dezvoltat de bavarezi, cutia în modul sport ştie sã ţinã turaţia mai sus, direcţia ar putea fi la fel de bine o microvizã a unui microscop, este atât de exactã, iar zâmbetul lui Petre nu s-a şters de pe faţã câteva zile bune. Nu are sens sã vã mai spun cã şi acum râdem de reacţia lui la momentul primei depãşiri efectuate cu talpa la podea (“Doamne! Doamne Dumnezeuleeee!!!!”, şi asta este doar o subevaluare cenzuratã a ceea ce a spus Petre de fapt).

Fotograful nostru este o fiinţã aparte: e plictisit de orice aparat electronic, dacã acesta are mai mult de 2 sãptãmâni vechime. Vã daţi seama cât de miraţi am fost când, timp de 70 de kilometri, Nicky nu a scos niciun sunet, ci s-a jucat cu Navigaţia Professional, cu aplicaţiile BMW, cu manetuţa iDrive cu suprafaţã tactilã, cu zecile de meniuri şi submeniuri ale computerului de bord, cu scaunele electrice reglabile în toate direcţiile imaginabile, cu sistemul de climatizare din ce în ce mai inteligent. Singurul moment în care a silabisit câte ceva a fost cel în care ne-a întrebat dacã ne place melodia care se aude prin sistemul audio Hi-Fi. Da, ne plãcea, dar nu ne-am imaginat cã Nicky va scãpa suspine de durere şi la 2 sãptãmâni dupã ce am dus maşina acasã.

De la Vidraru a fost rândul meu sã conduc. Imi tremurau mâinile din pricina emoţiei dinainte sã trec pe modul Sport+ iar controlul tracţiunii sã fie parţial dezactivat. Am setat LED-urile din volan sã se aprindã la o valoare de 6000 de turaţii, cutia de viteze pe manual şi pasagerii ancoraţi în centuri. Mi-au fost necesare vreo 4-6 viraje abordate într-un stil agresiv pentru a-mi da seama cã acel mic neamţ din caluclatorul de bord care controleazã ESP-ul trebuie sã plece.  Am dezactivat tot ce se putea dezactiva (spre oroarea companiei) şi am urcat tot versantul sudic al Transfãgãrãşanului în rãget de 6 cilindrii şi ţipete de Irinel. Dacã la început ţipetele au fost de groazã, şi-au dat seama rapid cã maşina face exact ce îi comand eu din volan şi pedale, iar când am ajuns la cabana Salvamont, toţi voiau sã mai dãm o turã.

Ne-aţi întrebat dacã maşina este rapidã. 326 de cai este o valoare aridã şi care nu aratã adevãrata poveste. Poate timpul de la 0 la 100 de kilometri la orã sã vã ofere o oarecare idee: 4,5 secunde. Serios, numãraţi valoarea asta în minte, şi imaginaţi-vã ce înseamnã. Cuplul motor este şi el imens, apare de la turaţii mici şi te ajutã sã nu schimbi trepte la fiecare ac de pãr, dacã asta este ceea ce îţi doreşti. Dar nu vrei asta. Vrei ca volanul sã semene a pom de crãciun, ca urechile sã-ţi sângereze din pricina urletului, ca roţile spate sã deseneze pe asfalt, iar spatele sã danseze sub degetele tale de pe volanul acoperit cu Alcantara. Este cea mai apropiatã experienţa pe care am avut-o vreodatã de cele pe care le vezi în filmele cu buget imens de la Hollywood: drumul extraordinar, sunetul adecvat, care provoacã ecouri pe munţii ce te înconjoarã şi se pierde în prãpãstiile în care tu, în mod uimitor nu ajungi, chiar dacã fundul îţi atârnã la câţiva metri de aceste râpe imposibile (atât de exactã e maina asta!)… totul în timp ce cauciucurile Pilot Super Sport de 18 inch, 245mm amprentã, schelãlãie de durere, prietenii tãi te îndeamnã drãcos la mai mult, şi mai mult şi mai mult şi aaaahhh ai ajuns la tunelul din vârf. Traieşti senzaţia  cã te aleargã un tunet, ai impresia cã muntele se prãbuşeste în spatele tãu, iar singura cale de scãpare este apãsarea şi mai puternicã a pedalei din dreapta. Acum respirã…

Am ajuns la Bâlea Lac şi am coborât pentru o cafea. Toţi tremuram, de fricã, de bucurie, pentru cã ne dãdeam seama de ce am fãcut şi de faptul cã probabil ar trebui sã fim internaţi într-un azil mai special, pentru cã toţi 4 ştiam cã imediat ce plecam de acolo, drumul înapoi va fi la fel, cã doar terminarea benzinei ne va convinge sã coborâm muntele. Cu riscul de a deveni penibil vã spun cã a fost acel tip de moment în timp şi spaţiu cu care aş fi ajuns fericit la porţile iadului, sã fiu întrebat de cele 3 umbre: Cum ai murit? În flãcãri pe Transfãgãrãşan, într-un M235i, şi a meritat o veşnicie de oale cu smoalã şi chin etern! Ca sã pãstrãm câmpul lexical, maşina asta este pur şi simplu Biblicã!

Sfârşitul zilei ne-a gãsit gonind spre Braşov pe un drum care a scos la ivealã un alt fel de comportament. Subsemnatul la volan, încãrcat cu endorfine, am fript şi benzina, şi acceleraţia, şi frânele, iar acei 100 şi ceva de kilometri au trecut ca vântul şi ca gândul. Dacã tot am menţionat frânele, da, sunt din categoria pieselor M şi nu, nici mãcar un drum de munte coborât cu un dement la volan nu a reuşit sã le supraîncãlzeascã în asemenea manierã încât sã ne simţim în nesiguranţã. Chiar şi cu discurile roşii, etrierii şi-au fãcut foarte bine treaba şi ne-au salvat de la o moarte spectaculoasã.

De la Braşov nu puteam merge cãtre Bucureşti decât pe DN1A, Cheia-Babarunca, specialitatea lui Irinel. Imaginaţi-vã cã sunteţi în mijlocul muntelui la 2 noaptea  iar din pãdure se aude venind un animal extrem de furios. Nu, nu e cine ştie ce urs, e doar şefu’ nostru care profitã de farurile bi-xenon adaptive cu fazã lungã automatã inteligentã şi care decimeazã şoseaua într-un ritm alarmant. Nu are sens sã vã povestesc cã am ajuns la Ploieşti nesperat de rapid, iar pe autostradã cãtre capitalã am constatat cã nemţii nu mint nici în legãturã cu viteza maximã a modelului (pe care noi nu am testat-o, Doamne fereşte…)

Am parcurs în total 1.300 de kilometri, pe toate felurile de carosabil, în toate manierele disponibile omului sãnãtos şi omului pretabil de o internare la spitalul 9. Concluzia tuturor a fost una şi aceeaşi: maşina asta e perfectã! Dar frumuseţea vine din faptul cã fiecare ar cumpãra un altfel de M235i: fotograful l-ar dota cu electronicã pânã în dinţi, Petre l-ar face albastru Estoril şi i-ar pune o trapã, ca sã poatã auzi mai bine motorul, Irinel nu ar renunţa în ruptul capului la cutia automatã sau pilot automat, sau orice gadget electronic care i-ar face cãlãtoria mai confortabilã, iar eu… eu aş lãsa cutia manualã, i-aş adãuga diferenţialul spate cu alunecare limitatã (opţiune în sfârşit disponibilã) şi m-aş muta ca sã practic medicinã de familie la Cârţişoara, la baza Transfãgãrãşanului.

La preţul de bazã 46.810 euro, maşina poate fi consideratã o platformã pe care orice fel de şofer (chiar nu exagerez, oricine) îşi poate construi maşina perfectã pentru sine. Am plecat cu fricã, nu cumva BMW sã mã dezamãgeascã cu acest M235i. A fost cea mai completã experienţã automobilisticã de pânã acum.

P.S. Consumul mediu a fost de 15,7 litri la 100 (în jur de 10,5 pentru un mers extraurban alert, 12,5 urban pe caldurã şi aglomeraţie şi 25 pe drumuri virajate), exact cum ne aşteptam.

 

Galerie Foto BMW M235i : Transfăgărășan Roadtrip

 

Categories: BMW, Feature, Teste

Comments

  1. […] folks over at Auto23.ro take the BMW M235i on one of the greatest driving roads in the […]

  2. […] în care sã te dai jos din aceastã Skoda zicând cã mai vrei o turã de Transfãgãrãşan (vezi BMW M235i). Nu, aici îţi faci treaba, foarte eficient şi foarte cumpãtat, iar maşina te rãsplãteşte […]

  • PRIETENI

    YellowStore-Nikonsmall

    ONS4 Adevarul sigla black

  • ATENȚIE!

    © Materialele de tip multimedia (fotografii, videoclipuri) și text de pe acest site sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul scris al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.

  • Taguri populare

  • CATEGORII