Test-drive Citroen DS3, pink version

Acest site şi-a început seria testelor auto acum aproape un an de zile cu modelul Citroen DS3. La momentul respectiv am fost foarte fericiţi cã putem petrece 2 ore alãturi de franţuzoaicã, dar nu a fost un timp suficient de lung pentru a testa pe bune o maşinã. Revenim acum cu un test adevãrat, cu câteva sute de kilometri conduşi în spatele volanului şi într-o nouã combinaţie de culori, de data asta adresatã domnişoarelor.  Asta am dedus dupã ce am alergat pentru a doua oarã primul exemplar din seria DS:

Design
DS 3 este în esenţã un C3… numai cã nu e… nici pe departe. Obişnuim sã asemãnãm modelele testate cu altele din familia din care provin, dar exemplarul de sãptãmâna asta nu seamãnã cu niciun alt frate sau verişor sau mãcar poştaş de lângã familia Citroen. Cu alte cuvinte, are o identitate proprie. Asta e de bine, pentru cã publicul ţintã cautã un model cu caracter propriu, unic, iar DS3 rãspunde foarte bine acestei cerinţe; dupã pãrerea mea mult mai bine decât mult-prea-prezentul MINI sau arhaicul Fiat 500.
Faţa maşinii este dominatã de blocurile optice MARI, de sigla integratã în grilã, iar în cazul rulãrii pe timp de zi, de LED-urile dispuse în poziţiile în care te-ai aştepta sã gãseşti gurile de ventilaţie ale frânelor. Ca de obicei, în cazul unui model frumos de la sine, nu are sens sã vã descriu eu trãsãturi, ci vã invit sã priviţi imaginile. Voi mai puncta doar roţile de 17 ţoli negre cu centrul asortat la culoarea acoperişului (in broşurã îi spune roşu, noi îi vom spune “Doamne cât de roz eşti! ”), oglinzile cromate, stâlpul B de dimensiuni generoase şi o formã unicã, eleronul spate şi evacuarea dublã. S-ar putea sã vã parã sacrilegiu, dar dintr-un anumit unghi stopurile spate seamãnã cu o versiune mult mai lucratã a stopurilor de pe Dacia Sandero.
Chiar dacã maşina este “gri” în talon, acoperişul roz plus decorul Flower au atras priviri şi zâmbete peste tot, mai ales din partea domniţelor. Da, au existat şi râsete din partea masculilor, dar chiar nu ne-a interesat, maşina asta are acelaşi efect printre femei ca un câine mic şi pufos plimbat prin parc. Genial!

Motor şi transmisie
Ca şi data trecutã, am avut de testat motorul de 1.6 litri turbo benzinã ce dezvoltã 155 de cai putere la 6000 de ture/min respectiv 260 Nm începând cu 1750 de ture/min, acesta fiind strunit prin intermediul unei cutii manuale cu 6 rapoarte. Acum am putut sã punem aceastã combinaţie la treabã şi în oraş, şi pe autostradã, şi pe drumuri şerpuite din Prahova.
Motorul se descurcã foarte bine în oraş, este destul de elastic încât sã poţi folosi chiar şi treapta a 4-a, dar oferã şi o acceleraţie care îţi va permite sã profiţi de orice spaţiu din trafic. Partea mai proastã este cea legatã de consum, care într-un Bucureşti din timpul sãptãmânii nu a scãzut sub 10 litri la 100 de kilometrii parcurşi. Transmisia este uşor de folosit, iar ambreiajul este lejer, neobositor.

Pe autostradã poţi trece cu foarte mare nebãgare de seamã de limita legalã, dar te va ustura buzunarul. La o vitezã constantã de 130 km/h, consumul a fost de 7.5 litri/100 (mulţumitã treptei a 6-a, conceputã strict pentru economie).
Drumurile virajate ne-au arãtat cã motorului îi place sã tureze şi sã stea turat la peste 5000, sunetul este unul agreabil, chiar dacã nu la fel de sportiv ca cel din MINI, iar cutia etajatã scurt în primele 3 trepte este o adevãratã plãcere. Aici însã ambreiajul care în oraş se simţea relaxant devine inexact, nu simţi precis unde prinde şi în ce mãsurã (important când ai de a face cu un exemplar cãruia îi place sã sufere de torque-steer, revin mai jos). Consumul în cazul unui condus sportiv este… irelevant. Consumul mediu pe durata întregului test a fost de 8.2 litri, ceva mai mic decât la mai puternicul Cooper S.

Manevrabilitate
M-am urcat în maşina asta crezând sincer cã este un concurent similar cu MINI, dar am fost contrazis destul de repede. Caracterul Citroenului este mai relaxat, chiar dacã vorbim tot de un propulsor turbo, livrarea puterii este liniarã.  Totuşi, faptul cã puterea este transmisã roţilor din faţã face ca maşina sã tragã stânga sau dreapta dacã nu ai volanul perfect drept în momentul acceleraţiilor puternice (=torque-steer). Nu este un defect, ci mai degrabã un element lãsat intenţionat pentru a demostra cã DS3 se vrea pe bune un hot-hatch.
Direcţia este sensibilã, dar nu la fel de precisã ca mai sus amintitul rival britanic. Totodatã, am avut impresia uneori cã nu ştiu exact pe ce fel de suprafaţã rulez, şi mult mai important, dacã mai am mult pânã la ruperea aderenţei. Dupã vreo 10-15 kilometri parcurşi pe viraje te obişnuieşti şi înveţi exact cum sã te comporţi cu volanul. De aici înainte te vei distra, poate chiar mai mult decât în MINI, tocmai pentru cã DS e mai puţin precis şi nu te pedepseşte imediat ce greşeşti, mai degrabã netezeşte el greşelile şoferului.

Suspensia este sport, dar nu ai nevoie de un set nou de rinichi la fiecare şinã de tramvai. Puntea independentã spate face ca maşina sã se comporte “delicios” la limitã: da, va subvira dacã vei intra ca un ghiolban în viraje, dar va supravira delicat dacã ridici puţin piciorul de pe acceleraţie. Dacã ştii sã foloseşti piciorul stâng pe pedala de frânã, ai putea crede cã eşti un mini-Loeb. Dar este doar o impresie: chiar dacã eu credeam cã merg extrem de repede, Irinel mi-a dovedit cã nu e chiar aşa când m-a depãşit cu BMWX1 (nu o maşinã ce se vrea sport) şi nu l-am mai putut prinde pe Cheia. Oricât de talentat ar fi colegul meu, tind sã cred cã şi maşinile au ceva de jucat aici.
Chiar dacã ai impresia cã circuli mult mai tare decât o faci în realitate, sincer, conteazã mai mult senzaţia din spatele volanului, iar în cazul DS3-ului m-am dat jos de fiecare datã rânjind, râzând sau executând vreo altã formã primarã de exprimare a satisfacţiei.
Dotãri, confort şi tehnologie
Chiar dacã se vrea un hot-hatch, cred cã franţuzoaicei îi iese mai bine partea de hatch decât cea de hot (indiferent dacã te simţi bine la volan, nu e atât de rapidã pe cât ar vrea sã crezi). Existã însã multe avantaje din partea hatchback: un portbagaj încãpãtor, locuri pentru 5 persoane (mai repede 4), spaţiu suficient în spatele unui şofer de 1.80 pentru o persoanã de 1.70, similar spaţiului din MINI Paceman, mai mult decât în Cooper, iar depsre Fiat 500 nici nu se pune problema aici.
Ce are însã special DS-ul este desenul interiorului, culorile folosite, materialele pe care le atingi şi mirosul (da, da, existã un dispozitiv care îţi permite sã parfumezi maşina cu ce esenţã ţi se potriveşte mai bine). Bordul maşinii testate s-a asortat cu acoperişul, roz, precum şi cu cheia care dispune deasemeni de o mare bulã roz. Volanul este acoperit cu piele perforatã şi teşit în partea de jos, levierul schimbãtorului dispune de o combinaţie de aluminiu şi piele, pedalierul este din aluminiu, iar scaunele sport excelente sunt acoperite cu piele în douã culori (alb-negru în cazul nostru).
La capitolul dotãri, am avut parte de computer de bord, senzori de ploaie şi luminã, pilot automat, climatronic, încãlzire în scaune, sistem audio HiFi cu posibilitatea conectãrii AUX, USB sau Bluetooth, navigaţie cu un ecran de 7 inch care dubleazã şi ca ecran pe care sunt afişate toate setãrile maşinii cu care poţi interacţiona. Mai mult, existã  un sistem Citroen eTouch care îţi permite efectuarea unui apel cãtre serviciile de urgenţã la simpla apãsare a unui buton (cu un mare SOS roşu) şi o multitudine de airbaguri şi acronime ce vor sã te protejeze de orice fel de bravurã din partea ta sau a altora, doritã sau nu.

Concluzie
Citroen DS3 face parte dintre acele modele de clasã micã ce se vor în acelaşi timp hot, cool, similare unui accesoriu bine ales, care sã se asorteze cu hainle/poşeta/pantofii proprietarei. Dacã principalului concurent MINI îi iese mai bine partea hot, DS câştigã concursul de frumuseţe. Modelul se potriveşte în funcţie de culorile alese atât unei domnişoare cochete cât şi unui bãieţaş care se dã cu skateboardul în timpul liber. Nu cred cã vom vedea prea mulţi piloţi în DS-uri, dar restul populaţiei tinere se poate regãsi intr-una din formele în care poate fi comandatã franţuzoaica.

Nu în ultimul rând, Citroen-ul costã puţin comparativ cu un MINI similar, preţurile pentru DS începând de la 13.631 euro, modelul testat valorând în jur de 20.800 de euro. Este o sumã micã pentru cât de multe dotãri primeşti, pentru cât de arãtoasã este maşina şi pentru cât de mult vei zâmbi de ficare datã când o vei conduce.   




Comments

  1. […] un exponent și în lumea sporturilor cu motor. Nu cred că mai este cazul să precizăm aportul micului DS3 în WRC. Pe lângă acesta, a mai existat și un concept DS4 Racing. Mai nou, pentru publicul din […]

  2. […] Vezi aici testul nostru cu Citroen DS3 […]