Test Drive – Mazda 6 Combi

Dupã ce sãptãmânile trecute v-am gâdilat cu un Aston Martin V8 Vantage Roadster şi mai apoi cu un Jaguar XF iar revenirea dureroasã pe pãmânt s-a produs la bordul unui Renault Fluence CVT, sãptãmâna asta reîncercãm sã pornim ascensiunea cu un model mai mare, mai puternic, mai frumos şi mai… combi. Faceţi cunoştinţã cu (zicem noi) cea mai frumoasã prezenţã din segmentul break-urilor din clasa D, Mazda 6 Combi.

 

La fel ca şi atunci când am testat berlina aceluiaşi model, şi de data asta am rãmas plãcut impresionaţi de aspectul maşinii. De la silueta dinamicã la detaliile regãsite la nivelul farurilor şi stopurilor, toatã imaginea automobilului a fost în mod evident desenatã cu cap şi simţ al esteticului. Noi nu am gãsit niciun unghi din care nipona sã arate mai puţin decât impresionant. Dimensiunile caroseriei, mai mult decât generoase (maşina este de-a dreptul mare!), sunt ascunse abil sub linii tipic asiatice iar impresia genralã este de lejeritate, fluiditate, chiar agresivitate. Bineînţeles, la aceastã impresie contribuie şi roţile de 19 ţoli, diametru potrivit maşinii, orice dimensiune mai micã fiind sezizatã ca imperfecţiune. M-am abţinut cu greu sã nu fac o comparaţie, dar maşina asta aratã cu 10 ani mai “tânãrã” decât un VW Passat, poate doar noua Insignia sã se apropie de prospeţimea modelului testat.

 

Vã povesteam acum mai mult de jumãtate de an cum inginerii de la Mazda au fãcut mari eforturi în construcţia unui motor de 2.2 litri diesel care sã ofere tot ce e mai bun dintr-un propulsor alimentat de “cruda” motorinã în timp ce beneficiazã şi de avantajele unui propulsor alimentat cu “mãtãsoasa” benzinã. Nu sunt de pãrere cã vei putea fi vreodatã minţit cu privire la combustibilul folosit sub capotã, dar maşina este cert mai silenţioasã, mai lipsitã de vibraţii, fãrã ca şoferul sã ducã lipsã de cei 175 de cai sau cei 420 Nm cuplu motor. Sunt valori care pe hârtie par mari, dar având în vedere gabaritul maşinii, le-am putea descrie ca fiind “numai bune”, nu extraordinare.

 

Puterea şi cuplul sunt transmise cãtre puntea faţã prin intermediul unei cutii manuale cu 6 trepte, cutie ce beneficiazã de experienţa Mazda cu Roadsterul MX-5: timoneria este precisã, levierul are o cursã scurtã şi exactã, iar schimbatul treptelor este o adevãratã plãcere. Totuşi, dat fiind caracterul relaxat de condus pe care ţi-l sugereazã maşina, noi sfãtuim alegerea cutiei automate cu 6 rapoarte. Consumul mixt comunicat este de 4,5 litri la 100km, foarte aproape de cei 5,4 litri obţinuţi dupã 500 de kilometri parcurşi de noi în toate mediile posibile, fãrã a avea economia ca preocupare.

 

Din spatele volanului (îmbrãcat în piele, cu o sumedenie de butoane plasate ergonomic) şoferul poate avea senzaţia cã se aflã în controlul unui automobil dintr-o clasã inferioarã ca şi dimensiune, maşina nu îşi aratã greutatea sau gabaritul la drum întins sau într-un oraş nu foarte aglomerat. Totuşi, dacã nimereşti în Bucureşti în jurul fatidicei ore 17, brusc nu prea mai ai loc pe şosea. Apoi, parcãrile sunt dificile pe strãduţele dintre blocuri nu din cauza vizibilitãţii, ci din cauza dimensiunilor foarte mari şi a gãrzii la sol foarte mici (trebuie sã ai grijã la orice bordurã). Astfel, chiar şi cu ajutorul unei camere pentru mersul cu spatele, a senzorilor de parcare şi a unui ins dârz la volan, garãrile pot deveni manevre din 5-7 mutãri.

 

Dupã ce ai ieşit din oraşul aglomerat şi ai strãbãtut drumurile naţionale de calitate, ajungând la drumuri naţionale de proastã finalizare, descoperi cã maşina are un comportament uşor naval: dâmburile nu sunt trecute cu o singurã absorbţie a suspensiei, ci automobilul balanseazã între hopuri. Nu e neapãrat deranjant decât dacã ai un pasager cu rãu de maşinã în dreapta sau pe banchetã. Pe de altã parte, s-ar putea sã preferi aceastã senzaţie de fotoliu celei oferite de Passat, unde senzaţia este mai de grabã de scaun de birou.

 

Odatã ajuns pe ceva viraje, Mazda 6 se comportã decent la viteze normale şi subvirator atunci când supraestimezi viteza de intrare în curbã. Dacã totuşi te pricepi în spatele volanului, te poţi folosi de ampatamentul mare şi de greutatea suplimentarã de pe puntea spate pentru a-ţi gâdila orgoliul. Nu vei pleca în derapaje, ar fi penibil, dar ridicarea piciorului de pe acceleraţie chiar înainte de apex va aduce spatele pânã la neutru (dacã am vorbit chinezã, traduc: dacã îţi dai silinţa, te poţi distra la volan). Nu uita totuşi cã vorbim de un break de aproape 5 metri (fãrã 20 de centimetri), nu de precizie şi apexuri atinse ai nevoie, ci de confort şi lombar fãrã dureri la finalul unei cãlãtorii de peste 1000 de kilometri. Aici, japoneza se pricepe foarte bine.

 

Interiorul te întâmpinã cu materiale de calitate, texturi fine şi sentiment de soliditate (mai repede ai impresia cã te urci într-un model nemţesc). Pielea este împrãştiatã pe scaune, uşi, volan, leviere, plasticele sunt de calitate şi plãcute la atingere, iar în cazul modelului de top Revolution, maşina vine burduşitã cu tehnologie: te bucuri de climã pe 2 zone, scaune electrice încãlzite cu memorie pentru şofer, sistem audio BOSE cu 11 difuzoare şi conectivitate AUX, USB şi Bluetooth, sistem de navigaţie (opţional), senzori de ploaie şi luminã, faruri cu Xenon adaptive şi asistenţã pentru faza lungã, computer de bord, pilot automat sau roţi de 19 ţoli. Esenţa este cã japonezii sunt cinstiţi şi nu te taxeazã 120 de euro pentru o mufã USB sau pentru o cotierã mobilã (vezi producãtorii nemţi).

 

Existã totuşi lucruri pe care nu le-am înţeles: s-a pãstrat ceasul din anii ’80 pe consola centralã, decorul vişiniu pe bord într-o maşinã gri la exterior sau obsesia pentru contorl a sistemului de infotainment: de pe volan, de pe consola centralã, de la nivelul butoanelor, de lângã ecran, sau de pe ecranul tactil (?!?!). Nu în ultimul rând, grafica sistemului de navigaţie este inferioarã chiar şi sistemului de pe Dacia, iar noaptea este foarte întunecatã în Mazda 6 (nicio luminã ambientalã, o steluţã, un LEDuleţ, nimic). Astea sunt însã defecte cãutate de dragul defectelor, nu poţi spune cã îţi lipseşte ceva atunci când pleci la drum.

 

Concluzia noastrã este urmãtoarea: Mazda 6 Combi meritã cumpãratã pentru cã 1. Preţul este corect pentru câtã tehnologie primeşti, pentru calitatea materialelor şi rafinamentul întâlnit la interior; 2. Preţul este acelaşi pentru modelul Berlinã şi cel Combi, deci nu plãteşti în plus pentru avantajul din portbagaj; 3. Maşina aratã extraordinar de bine şi te va bucura în fiecare dimineaţ; 4. Vei avea satisfacţia cã ai plãtit mai puţin pe o maşinã dotatã foarte bine faţã de concurenţã. Sugerãm precauţii pentru cei care cautã aici un model foarte dinamic, pentru cei care nu se descurcã în trafic cu un gabarit ceva mai mare şi pentru cei care au dificultãţi la parcare (hai sã fim serioşi, ai nevoie doar de ceva mai multã atenţie).

Galerie foto Mazda 6 Combi