Test drive – Mercedes-Benz Clasa A

Dupa lungi aşteptãri, rugãminţi, mãtãnii şi dupã ce am testat toţi concurenţii (Audi A3, BMW Seria 1, Volvo V40), Mercedes a binevoit şi ne-a oferit la test noua Clasã A. Dupã un drum de aproape 500 de kilometri şi 2 zile de drumuri din ţarã, noi am dedus urmãtoarele:
Design
Dupã catastrofa primei generaţii, actualul model nu numai cã aratã bine, dar vine şi bate la fund competitorii. Poate cã Audi A3 are silueta ceva mai sobrã iar V40 are acel şarm nordic, dar BMW înghite în sec de când s-a lansat noul A. Personal, consider cã A3 este cel mai frumos exemplar din clasã, dar colegii mei mã contrazic, iar printr-un vot de 2 la 1 trebuie sa spun cã Benz-ul câştigã.
Partea frontalã aduce aminte clar de supercarul SLS AMG, liniile spoilerului şi ale capotei strigã agresivitate iar grila este dominatã de sigla în 3 colţuri de dimensiuni mai mult decât generoase. Cumva cred cã nemţii au fost mândri de modelul ãsta când l-au vãzut în metal, de-aici şi dimensiunile siglei.
Lateralul este la fel de agresiv, cu linii care pleacã de la nivelul grilei, traverseazã farul şi nu se opresc decât la nivelul uşii posterioare. Arcurile roţilor fac orice combinaţie mai micã de 17 ţoli sã parã prea micã, deci modelul testat încãlţat chiar cu 17 inch aratã numai bine. Dacã te deplasezi spre spatele maşinii, observi stâlpul C arcuit graţios, eleronul integrat în hayon, stopurile cu un desen modern dar care aduce aminte de marca cu care ai de a face; bara spate bombatã lasã impresia cã maşina e latã, stabilã, plantatã la şosea, iar evacuarea dublã chiar te face sã crezi cã or fi montat oamenii vreun propulsor de 300 de cai sub capotã.
Hai sã nu fim ipocriţi, maşina aratã foarte bine! Dar în interesul obiectivitãţii, vã enumãr 3 detalii estetice care m-au deranjat: locul în care s-ar gãsi în mod normal farurile de ceaţã este luat de o simulare de grilã din plastic negru, oglinzile retrovizoare par identice cu cele de pe vechia clasã E, iar din spate, dacã te gãseşti intr-o maşinã la fel de joasã precum aceasta vei observa cã toba de eşapament nu a fost ascunsã cu totul sub spoiler. Sunt convins cã toate aceste elemente sunt detalii, dar sun detalii pe care nu le întâlnim la concurenţi.
Motor şi transmisie
Automobilul de test a fost un A180 CDI 7G-DCT… adicã am avut la dispoziţie un motor turbo diesel de 1800 centimetrii cubi ce dezvoltã 105 cai putere şi un cuplu de 260Nm de la 1750 de turaţii pe minut cuplat la o cutie automatã cu dublu ambreiaj cu 7 trepte. Acum versiunea în limba românã: motorul este suficient de puternic încât sã simţi cã te mişti în momentul în care ai nevoie, dar nu te va da pe spate (imi pare rau, dar 116ed este mult mai efervescent). Ai însã avantajul consumului redus, noi am obţinut în regim mixt valoarea de 5.5 litri la 100 de kilometri parcurşi.
Cuplul motor disponibil de la o turaţie relativ mare pentru un diesel dimpreunã cu mica întârziere a cutiei în momentul în care faci kick-down dau impresia de turbo-lag. Maşina nu pleacã imediat ce apeşi acceleraţia, iar atunci când pleacã nu se mişcã foarte convingãtor pânã nu ajungi pe la 2000 de ture. Nu e neapãrat un defect, dar te obligã oarecum sã preiei controlul treptelor cu padelele de la volan de fiecare datã când ai de fãcut o depãşire mai delicatã.
Cutia lãsatã în modul automat indiferen de modul de condus selectat din computerul de bord (sport, eco, comfort) va pleda mai repede pentru un condus relaxat. Da, poţi folosi padelele de la volan, dar nu sunt nici pe departe la fel de responsive ca cele de pe BMW, cele de pe Audi sunt pur şi simplu perfecte, nu existã comparaţie.
Evacuarea aia dublã de pe spate e pusã acolo doar de dragul plãcerii vizuale, motorul nu face sunete care sã pãtrundã în cabinã. Dacã tot am amintit rafinamentul, nici vibraţii nu sun transmise şasiului de cãtre propulsor; singurul detaliu care trãdeazã calitatea “diesel” a motorului este turometrul care se terminã la 6000 de ture cu o zonã roşie de pe la 4500.
Manevrabilitate şi confort
Folclorul spune cã Mercedes-Benz a inventat sistemul ESP pentru cã nu a vrut sã recunoascã faptul cã prima clasã A se rãsturna dacã era bruscatã chiar şi la viteze mici. Actualul model este atât de departe de acel comportament încât cea mai precisã descriere a manevrabilitãţii pe care o pot face este cã am mers tot drumul cu sistemul ESP oprit. Problema cu nemţii este cã nu prea au încredere în tine, aşa cã imediat cum maşina simte cã tu ai curaj prea mare intervine chiar dacã nu ar avea voie; chiar şi atunci când sistemul de control al tracţiunii e “off” nu e chiar “off”. Dacã în schimb conduci sportiv, dar decent, maşina este echilibratã perfect, nu subvireazã, nu supravireazã.
Chiar dacã sunt convins cã nu ar avea nicio problemã în a ţine pasul cu concurenţii direcţi motorizaţi similar, Volvo oferã o senzaţie mai artificialã, pe când verii teutoni bat Merc-ul la senzaţia resimţitã în spatele volanului. Clasa A are o direcţie puţin vagã, acceleraţia şi frâna trebuie învãţate, nu poţi merge din prima tare cu maşina asta. Apoi, cutia îşi face treaba foarte bine, dar nu iese din tipar, nu poate fi forţatã şi aici nu ma refer la tâmpenii de puştani, ci la situaţii reale în care ai nevoie sã retrogradezi pentru a pune frânã de motor, dar cutia nu te va lãsa dacã e de pãrere cã forjezi motorul inutil. O fi o proprietate utilã anti-cretini, dar când mergi la vale cu a 3-a pe o suprafaţã umedã, frâna de picior e la podea, iar în faţa ta se aşterne o curbã deosebit de periculoasã la dreapta parcã ţi-ai dori sã te asculte dracului maşina, nu sã facã ce considerã ea sãnãtos; dacã vreau treapta a-2a, ştiu eu mai bine decât un calculator cã mi-e mai utilã a 2-a!
Acel comportament foarte bun pe viraje şi controlul excelent au ca şi consecinţã suspensiile tari, prea tari chiar şi pentru noi, nişte tineri entuziasmaţi de orice adunãturã de 3 viraje. Pe bune, dacã ai ne-norocul de a sta la drum lung pe bancheta din spate vei nutri sentimente de ordin penal faţã de şofer, iar el chiar nu are nicio vinã. Sfatul nostru este sã staţi departe de cãsuţa cu “suspensie sport” şi sã selectaţi “suspensia confort”, se potriveşte mult mai bine caracterului maşinii. Nu meritã însã pedepsitã toatã experienţa prin blamarea suspensiilor. Da, este un defect care te-ar putea determina sã alegi unul din concurenţi (V40 vine imediat în minte), dar este singurul defect major al maşinii privitor la dinamicã şi confort.
Dotãri şi tehnologie
Trebuie sã mã leg în primul rând de aspectul interiorului per total, care se apropie foarte tare de calitatea celor de la Audi, in continuare liderul la acest capitol. Totuşi nu înţeleg unele decizii luate de inginrii de la Mercedes: au eliberat consola centralã, aceasta este acum foarte uşor de utilizat, cu multe buzunare, buzunãraşe şi controlul sistemului multimedia. Perfect, dar mi-au mutat schimbãtorul în dreapta volanului, in locul în care de obicei gãseşti controlu stergãtoarelor. Acum stergãtoarele, semnalizatoarele, faza lungã şi pilotul automat se gãsesc toate pe partea stângã pe douã manete foarte apropiate una de alta. Eu ofer o medalie celui care se urcã prima datã în maşina asta şi fãrã sã studieze prblema reuşeşte sã spele luneta. De ce naiba le-or fi înghesuit pe toate acolo nu înţeleg…
Apoi, desenul bordului şi al instrumentarului este excepţional, nu încape îndoialã cã aratã de parcã ar fi luat direct de pe SLS, dar au stricat totul cu tableta luatã de la China-shop lipitã parcã dupã ce terminaserã munca, de parcã au uitat de acest ecran şi au gãsit repede o soluţie. Dacã e sã fiu rãu, mi s-a pãrut şi cã sistemul de aer condiţionat manual (ei il numesc pompos cu numele lor propriu, în esenţã e doar un aer condiţionat) are un centru de comandã cam învechit. Dar astea sunt toate defectele, în rest interiorul este perfect: eşti înconjurat de materiale de calitate, fãrã muchii, fãrã plastice neplãcute la atingere, cu o ergonomie aproape perfectã.
Ca şi dotãri, maşina de test a dispus de faruri bi-xenon, senzori de luminã şi ploaie, pilot automat, radio-cd cu mp3 reader, cu conectivitate bluetooth, precum şi AUX sau USB. Volanul multifuncţional a fost îmbrãcat în piele, iar tapiţeria a fost un mix de textil şi piele foarte reuşit. Geamurile au fost toate electrice, iar cele din spate precum şi luneta au fost fumurii. Sistemul audio, deşi standard pe maşinã este mai mult decât suficient iar scaunele faţã au dispus de încãlzire (nu cã ne-am fi dorit la temperaturile astea de afarã, dar iarna sunt foarte utile). Chiar dacã nu abundã în dotãri, nu îţi lipseşte nimic, iar tot ceea ce primeşti va funcţiona cu siguranţã perfect şi dupã 20 de ani de folosire.
Concluzie şi preţ

Modelul testat pleacã de la 28.500 de euro, iar cu dotãrile de pe maşina de test preţul urcã în jurul valorii de 32.000 de euro. Nimic surprinzãtor aici, preţurile sunt similare cu cele ale concurenţei. Surprinzãtor este câtã vâlvã a fãcut maşina asta, cât de mult a fost anticipatã şi cât de multe aşteptãri am clãdit pe toate vorbele altora. Adevãrul este cã Mercedes-Benz Clasa A este un exemplu perfect al marketingului de calitate, maşina este bunã dar nu excepţionalã, poate cea mai frumoasã din clasã, dar cu siguranţã nu este pachetul complet. Dupã acest test vã pot spune cu siguranţã cã A3 este tãticul lor, Clasa A fiind un fel de bãieţel frumos şi blond cu pletele în vânt; poate de-asta am şi vãzut atâte femei la volanul acestui automobil. Aşteptãm cu nerãbdare un test cu fratele psihopat, A45 AMG.