Test drive – Mitsubishi Outlander

Dacã vorbim despre Mitsubishi, invariabil, toţi ne vom gândi la etapele de WRC în care Lancer EVO fãcea nu demult legea. Ne aducem aminte şi de herculianul Paris-Dakar, unde Pajero şi L200 au cucerit de la dune de nisip la temperaturi de peste 60 de grade Celsius, totul la viteze constante de peste 100 de kilometri la ora timp de 2 saptamani, zi de zi. Uneori au fost şi “vânate” de cãtre localnici, motiv pentru care cea mai cunoscutã cursã de anduranţã s-a mutat de pe continentul negru.

Nivelul la care au ajuns inginerii niponi în materie de tren de rulare, tracţiune, motoare şi fiabilitate nu poate decât sã entuziasmeze orice pasionat auto cãruia i se oferã ocazia de a testa aceste tehnologii în lumea realã, ocazia de a pune la muncã ani intregi de inovaţii. Faceţi cunoştinţã cu noul Outlander, versiunea testatã fiind modelul de top 2.2 Diesel Instyle dotat cu cutie automatã, totul în culoare neagrã metalizatã.

Prima impresie atunci când dai cu ochii de maşinã este… hai sã spunem doar cã unii vor putea susţine cã maşina aratã bine, eu sunt de pãrere cã încercarea de “americanizare” a trãsãturilor a mers mai rãu decât la Honda CR-V, mi se pare o maşinã cel mult banalã din orice unghi (asta ca sã nu spun urâtã), abundenţa de crom şi stopurile transparente mi se par trucuri ieftine iar faţa desenatã acum cu linii drepte mascheazã orice fel de urmã de personalitate, nu tu agresivitate, nu tu fluiditate, sunt doar faruri de-o parte şi de alta a unei guri de aerisire. Roţile de 18 ţoli încearcã, dar nu salveazã exteriorul.
Nu i-aş spune dezinteres, sunt convins cã nu e cazul, dar nici mãcar cu pragmatismul nu pot justifica formele noului model: “nu ne intereseazã sã fie frumoasã, este foarte capabilã”. De acord, dar de ce existã aproape un metru de maşinã în faţa roţilor din faţã şi sigur peste un metru în spatele roţilor din spate (distanţã mãsuratã de la ax)? Ampatamentul maşinii te va feri de a te agãţa de creste, dar oricum nu vei ajunge cu bolovani prea mari între roţi pentru cã unghiurile de atac şi degajare sunt mici, rişti sã dai cu spoilerele de pãmânt destul de repede dacã eşti aventurier.

Cred cã am greşit abordarea, m-am gândit la Outlander ca la un off-roader, dacã schimbi placa şi priveşti acest model ca pe un soft-roader, lucrurile se îmbunãtãţesc: nu va cuceri vârfuri alpine, dar te va duce fãrã probleme prin locuri în care ţi-ar fi milã sã aduci un hatchback, iar tracţiunea 4X4 te va scoate din necaz sub orice formã ar veni el: noroi, iarbã udã, zãpadã, gheaţã. Am spus hatchback deşi poate mai potrivit ar fi mini-van pentru cã dispui de 7 locuri la interior. Ok, cele 2 locuri din portbagaj sunt DOAR pentru copii, dar dacã le pliezi obţii o cavitate ce înghite uşor toate bagajele unei familii de 5 plecatã pentru multe sãptãmâni de acasã. Dacã tot am atins acest subiect, dacã renunţi şi la rândul 2 de scaune, obţii o podea dreaptã de peste 2 metri, idealã pentru transportul post-IKEA.

Dupã ce ne-am lãmurit cum stã treaba la exterior, interiorul a venit pentru a ne contrazice prima impresie. Totul este desenat elegant, comenzile sunt dispuse ergonomic, ai nevoie de maxim 5 minute pentru a învãţa ce fac toate butoanele din cabinã. Bordul este acoperit în partea superioarã de materiale moi la atingere, la fel ca şi uşile, dar în partea de jos s-a apelat la plastice tari care rãpesc oarecum din voita senzaţie de “buisness-class”. Trapa electricã salveazã însã rapid situaţia, cãutãm mai departe avantaje: sistemul audio şi navigaţia de origine americanã (Rockford Fosgate) face parte dintre cele mai bune pe care am avut ocazia sã le testãm având un meniu uşor de înţeles şi utilizat, iar sistemul de difuzoare poate trezi vecinii chiar şi la etajul 10.
Postul de conducere a reprezentat o surprizã plãcutã pentru cã existã atâtea reglaje la nivelul scaunului încât poţi simula poziţia joasã dintr-un automobil cu pretenţii sport, sau poţi sta cocoţat suficient de mult încât sã nu loveşti barele mai sus amintite, chiar dacã ocoleşti asfaltul. De menţionat este cã volanul, levierul frânei de mânã, mânerul cutiei de viteze  precum şi scaunele sunt toate acoperite cu piele. Scaunul se mişcã prin puterea electricitãţii pe partea şoferului, restul pasagerilor pot folosi în schimb manete pentru a  gãsi o poziţi cât mai confortabilã. Când zic restul, ma refer şi la cei din rândul doi, şi ei pot regla longitudinal bancheta sau pot decide dacã sã stea fie ca la teatru, fie ca la plajã. Tot de dragul confortului, automobilul este dotat cu sistem de climatizare pe 2 zone şi scaune încãlzite pentru şofer şofer şi pasager.

Condusul în sine este o altã mare surprizã. Cum te aştepţi tu sã se comporte un autovehicul înalt, cu veleitãţi de soft-roader având tracţiune 4X4? Corect, şi noi ne aşteptam sã fie dezastruos pe şosea, dar… fuge, fuge de rupe pãmântul! Sã detaliem puţin: autostrada trece neobservatã datoritã pilotului automat adaptiv, nu la fel de rafinat ca cel de pe Mazda 6, dar cu siguranţã oferã un şofat mult mai relaxat decât orice pilot automat obişnuit. Apoi ajungi pe ceva drumuri naţionale, câteva viraje, mai multe gropi, inevitabil vei face cunoştinţã cu o parte dintre ele. Suspensia te va informa discret cã “acolo nu erau banii dumneavoastrã” iar cafeaua nu se va fi vãrsat din suportul de pe consola centralã.
Ajungem la munte, am terminat cafeaua, avem tahicardie, ne transpira palmele iar Mitsubishi Outlander, o maşinã de 1.7 tone cu tracţiune integralã permanentã controlatã electronic de un mic buton de pe consola centralã prezintã piesa de rezistenţã: supravirare în condiţiile unui şofat agresiv ?!?! Poftim teoria chibritului, nu am fi spus niciodatã cã dinamic maşina stã atât de bine. De acord existã un oarecare ruliu al caroseriei, dar per total, comportamentul pe şosea ni s-a pãrut mult mai bun decât cel al Hondei CR-V. De ce sã vã mint, mi s-a pãrut mai bun decât BMW X3.

Când într-un final te saturi de viraje şi apuci pe un drum forestier, blochezi diferenţialul central, cuplezi cutia automatã în modul “greu” (low-range) iar pante pe care nu credeai cã le poţi urca pe jos sunt devorate rapid. Nu am reuşit sã o impotmolim, atâta timp cât am fost atenţi sã nu lovim maşina de pãmânt (cred cã e a treia oarã când amintesc, dar nu pot sã nu menţionez frustrarea pe care o capeţi din cauza formei maşinii… sistemul 4X4 poate foarte mult, nu este ajutat de faptul cã automobilul se târãşte peste tot cu bãrbia sau cu fundul de pãmânt).
Revenit în oraş, apreciezi subtilitatea cu care cutia de viteze schimbã între cele 6 rapoarte de care dispune, dar te vei enerva din cauza întârzierii între apãsarea acceleraţiei şi pornirea de pe loc, nu poţi profita tot timpul de spaţiile din trafic, lucru pe care cu siguranţã nu l-aş fi observat dacã nu m-aş fi grãbit într-una dintre zile. Atâta timp cât accepţi acea întârziere, cutia este perfectã. O notã totuşi: padele la volan pentru schimbarea treptelor?! Nu le-am folosit deloc, nu-şi au locul pe acest automobil, le înteleg rostul şi le apreciez pe o maşinã ca MINI COUPE, dar de ce pe Outlander?
Tot pentru oraş (şi nu numai), maşina a fost gânditã pentru a fi rezistentã la bãlãlãi: radarul folosit de pilotul automat are şi rolul de a te atenţiona în trafic în cazul unui accident probabil sau chiar de a frâna în cazul unuia iminent. Chiar dacã nu va preveni neapãrat impactul, acest sistem te va salva de spitale sau mai rãu. Totodatã, maşina a fost dotatã cu sistemul de atenţionare la pãrãsirea benzii de mers fãrã semnalizare, camerã pentru mersul cu spatele şi faruri bi-xenon. Dacã reuşeşti sã loveşti automobilul ãsta, ai nevoie de o diplomã şi un consult.  
Motorul diesel de 150 de cai putere se laudã cu cel mai mic raport de compresie din lume, putându-se astfel fabrica din aluminiu, nefiind necesar oţelul. Consecinţã imediatã este greutatea relativ micã a întregului automobil raportat la spaţiul pe care îl oferã. Chiar dacã se vrea a fi un propulsor axat pe economie, maşina de test nu a fost dotatã cu sistemul start-stop, iar consumul în regim combinat obţinut de noi a fost de 7,8 litri la fiecare 100 de kilometri, cu aproape 2 litri mai mult decât cifra oficialã (6,1); în traficul din Bucureşti nu am reuşit sã scãdem sub 9 litri/100km. Nici modul “eco” al cutiei şi sistemului 4X4 nu au fãcut minuni, consumul scãzând cu 0.2-0.3 litri la sutã la drum întins.

Concluziile pe care putem sã le tragem dupã 3 zile sunt dupã cum urmeazã:
-Outlander este o maşinã pe care o cumperi pentru felul în care se conduce, nu pentru cum aratã
– Din punctul nostru de vedere bate la dinamicã atât CR-V-ul cât şi X3-ul dar este dominat de ambele la capitolul rafiament.
– In afara şoselii, te va putea duce la pescuit şi chiar tracta barca (pânã la 2 tone cu frânare proprie pentru remorcã), te va urca şi pe munte, dar nu pânã în vârf.
– Având în vedere tehnologia ce se regãseşte sub capotã şi dotarea din belşug preţul de 41.032 Euro ni se pare unul cinstit, dar meritã aruncat un ochi şi pe Nissan Qashqai.