Test Drive – Peugeot 308

Sunt în cãutarea unui hatchback. Dupã atâtea teste a venit vremea sa pun la bun folos cele aflate şi învãţate în ultimii doi ani. Ca un adevãrat animal democratic, am luat toţi producãtorii la rând, pornind bineînţeles cu preferatul românilor, VW Golf. Am trecut mai apoi prin Seat, Skoda, Renault, Dacia şi Citroen şi peste tot lumea îşi lauda produsele. “Perfect” am zis, “hai sa iau la test maşina pe care o lauda şi alţii, nu numai cei care o vând”. Am ajuns astfel la volanul noului Peugeot 308, maşina anului în Europa. Meritã?

 

Am testat vechiul model 308 atât în varianta hatch, cât şi în varianta cabrio, ambele exemplare bucurându-se de un şi bucurându-te cu un desen frumuşel. Totuşi, gura aia mare de copil tâmp strica oarecum experienţa vizualã. Mai proaspãtul candidat a scãpat în sfârşit de grila imensã, iar acum este de-a dreptul chipeş. Dupã mine, doar Seat Leon se prezintã mai bine. Formele rotujite au fost înlocuite de linii mai agresive, de unghiuri ascuţite şi faruri cu un contur ce aduce aminte de un desfãcãtor de bere. Lãsând rãutaţile la o parte, maşina asta aratã bine din orice perspectivã, iar treimea posterioarã, cu tot cu derriere, inspira dinamism pe care nu l-am mai regãsit decât pe RCZ.

Modelul de test a venit îmbrãcat în ţoale roşii-vişinii, cu lumini de rulare pe timp de zi cu tehnologie LED frumos integrate in spoilerul faţã, precum şi roţi de aluminiu de 17 ţoli. Astea plus capota cu nervuri, profilul cu umeri laţi şi spatele mai sus lãudat fac din franţuzoaicã o prezenţa extrem de atrãgãtoare.

 

Motorul care mi-a bucurat cele 3 zile de test a fost unul pe benzinã de 1,6 litri ce dezvoltã 125 cai putere şi un cuplu de 200 Nm. Vreau sã mã asigur cã nu aruncaţi cu oferte TDI şi TFSI în mine, aşa cã vã informez cã acest motor, exact acest motor, se aflã şi în cutia mare cu piese a BMW; stã mândru sub capota Seriei 1 sau noului MINI. Poftim argumente! Viaţa realã se prezinã cam aşa: prima sutã de kilometri la orã este atinsã în 10 secunde, iar motorul te poate duce pânã la a doua sutã fãrã probleme.  Consumul variazã de la 5 litri/100km (vitezã de croazierã, treapta a 6-a) la 8 litri/100 într-un Bucureşti aglomerat, la 10 – 11 litri/100 în cazul unui drum virajat abordat în manierã adolescentinã.

Am anticipat deja, propulsorul se leagã de asfalt prin intermediul punţii faţã via o cutie manualã cu 6 trepte. Timoneria este exactã, plãcutã şi uşoarã în utilizare, dar puţin cam gãlãgioasã (este singurul element care aduce aminte de vechea generaţie). Un lucru cu care m-am obişnuit ceva mai greu a fost ambreiajul, a cãrui pedalã nu traduce punctul de prindere pe cât de bine mi-aş fi dorit. Totuşi, dupã 200 de kilometri problema asta dispãruse, o catalogãm deci ca lipsã de sensibilitate din partea şoferului.

 

Comportamentul dinamic al maşinii… Hai sã vã spun de modelul precedent: se ţinea exemplar pe viraje şi supravira dacã era provocat. Ghici? Nu s-a schimbat nimic în rãu, totul spre bine. Adicã: maşina stã în continuare genial pe viraje, au crescut aderenţa punţii faţã, maşina ajunge foarte târziu la subvirare; pe apexul virajului spatele automobilului vine frumos la poziţia neutrã, iar dacã iei piciorul de pe acceleraţie trece într-o frumoasã şi foarte controlabilã alunecare de fund. Bineînţeles, acest comportament este ţinut în frâu de toate guvernantele electronice ale vremii, dar e frumos de ştiut cã undeva sub tine ai un şasiu extraordinar. Drumurile naţionale ne-au arãtat o suspensie conforabilã şi un temperament relaxat, în timp ce autostrada este silenţioasã pânã pe la 130 km/h. Cu alte cuvinte ai o maşinã foarte competentã, foarte sigurã, foarte confotabilã cu care sã-ţi faci veacul, iar atuni când ai nevoie de ceva condimente, butonul “ESP OFF” te va mãguli cu un comportament demn de pilotul amator de la volan.

 

Vorbind despre dotãri, trebuie sã pornesc de la nivelul de echipare: cel de bazã este prea spartan, cel mai scump e prea scump, deci voi rãmâne la încregãtura medianã “Active”. Aici am gãsit toate dotãrile pe care ţi le-ai putea dori (raţional) de la un automobil de familie. De dragul enumerãrii avem climã pe 2 zone, un sistem de info-tainment nou-nouţ ce se bucurã de conexiuni de tot felul (dinte albastru, AUX şi USB), pilot automat, senzori de ploaie şi luminã, scaune confort încãlzite, cotiere pentru faţã şi spate, materiale de calitate peste tot (piele pe volan şi aluminiu pe schimbãtor), iar la exterior jante de aluminiu de 17 ţoli. Particular, acest model a mai fost echipat opţional şi cu sistemul de navigaţie Peugeot, foarte competent şi foarte uşor de folosit, iar noi ne-am fi dorit sã fi dispus şi de farurile FULL-LED, dar n-a fost sã fie.

Bun, majoritatea producãtorilor îţi oferã aceste tehnologii, dar majoritatea te taxeazã ceva mai rãu la buzunar. Ar mai fi o treabã: vreau sã vã uitaţi la imaginea cu bordul şi instrumentarul şi sã imi spuneţi ce alt producãtor oferã ceva mãcar apropiat ca şi design. Volan mic, sport, pe deasupra cãruia priveşti la un kilometraj şi turometru care urcã în sensuri opuse (vezi Aston Martin), iar numãrul butoanelor de pe consola este de… doar 5? Restul funcţiilor sunt îndeplinite de cãtre acel ecran tactil mãricel. Mai mult, în dreptul pasagerului dreapta bordul este scobit, in aşa fel încât acest pasager va sta ceva mai în faţã, în timp ce în spatele sãu un alt pasager va putea sta chiar picior peste picior. Vorbim de confort unic pentru un hatch-back, pe încercate!

 

Avem şi defecte, nu ne putea lãsa Peugeot fãrã ocazionalele franţuzisme: existã un singur suport de pahar pe consola centralã (aparent şoferul nu are nevoie sã bea nici mãcar cafea), aluminiul de pe schimbãtor e al dracului de rece într-o dimineaţã de iarnã, luneta nu îţi permite sã vezi mare brânzã în spate, iar acei stâlpi C foarte puternici nu ajutã deloc la parcãri (luaţi senzori de parcare!). Mai apoi, scaunele, deşi conforabile par puţin prea fragile (spãtarul se mişcã puţin la frânãri şi accelerãri) iar ştergãtoarele scârţiau slab dupã doar 4000 de kilometri.

 

DAR! Astea sunt defecte pe care le poţi trece extrem de rapid cu vederea, defecte care oferã maşinii o personalitate aparte, le vei observa şi le vei uita la fel de rapid. Desenul exterior, revoluţia de la interior, confortul şi nu în ultimul rând comportamentul dinamic te vor convinge cã o maşinã nemţeascã este supraevaluatã, iar titlul de maşina anului stã în vitrina cui trebuie! Sunt atât de convins de treaba asta încât Peugeot 308 este ultima oprire pe care am fãcut-o în cãutarea unei maşini personale.

Preţurile pentru noul model încep de la 12.895 euro pentru un model de bazã cu motorul 1.2 turbo pe benzinã şi ajung la 20.070 euro pentru un model de top 1,6 diesel automat. Maşina testatã de noi costã puţin peste 16.000 de euro şi este modelul cu care meritã sã pleci acasã (eu asta voi face).

Galerie foto Peugeot 308

Aparatura foto: YELLOWSTORE