Test Drive – Renault Clio Estate

Sãptãmâna asta am mers cu o maşinã care se adreseazã… sincer sã fiu, habar nu am cui se adreseazã, de-asta am şi decis cã ar fi o idee bunã sã o testãm, varinata ceva mai practicã a lu Clio, Clio Estate. Automobilul în cauzã este un model de top Dynamique motorizat de un 1,5 litri diesel (da, acelaşi arhicunoscut 1,5 diesel regãsit acum pe Dacia sau Mercedes-Benz). Acestea sunt impresiile noastre dupã 3 zile şi vreo 700 de kilometri.

Design-ul nu avea cum sa fie altfel decât surprinzãtor şi mulţumitor din orice unghi, pânã la urmã vorbim despre o marcã franţuzeascã, ei se pricep la treburile astea. Având în vedere cã maşina se bazeazã pe hatchback-ul Clio, unul dintre cele mai frumoase, funky, cool, hahaha modele de pe piaţã, desenatorii nu prea aveau cum sã strice prea tare lucrul ãsta. Astfel, faţa maşinii este identicã cu cea a mai sus numitul frate, deci avem în continuare nişte blocuri optice imense, desenate ciudat, avem LED-urile plasate în grila radiatorului, un soi de semnãturã Clio, şi ne bucurãm de linii fluide şi delicate.

Lateralul este cel care îţi sugereazã cã acest model e diferit. Maşina nu se terminã unde te-ai aştepta, ea câştigând câţiva centimetri de portbagaj. Francezii fiind francezi au fãcut din transformarea asta un joc stilistic: stâlpul C (nivelul la care se terminã hatchback-ul) este acum ascuns, iar împreunã cu gemurile fumurii şi linia ascendentã a portierelor, ai impresia cã maşina este mult mai dinamicã decât vei descoperi de la volan. La impresia asta ajutã mult şi roţile de 16 ţoli sau pachetul ce cuprinde detalii cromate, satinate, colorate sau ce altã varinatã au mai gãsit producãtorii sã-ţi ofere pentru ca tu sã deţii un Clio unic, diferit de al vecinului.

Spatele îţi dezvãluie o formã ceva mai cunoscutã. Am avut impresia cã mã uit la un Laguna Estate mai mititel, mai nou, mai drãgãlaş. Din nou, existã detalii colorate şi cromate (dupã bunul plac al cumpãrãtorului), marginea de încãrcare a porbagajului e joasã, iar luneta are dimensiuni suficiente pentru ca vizibilitatea spate sã fie acceptabilã, dar în acelaşi timp ca tu sã poţi zice ca pilotezi un shooting-break ceva mai ieftin.

Motorul turbo diesel de 1,5 litri ce dezvoltã 90 de cai şi 220Nm este cuplat la o cutie manualã cu 5 rapoarte  etajate luuuuung, ca nu cumva sã ai porniri sportve la volanul acestei maşini. Am mers şi cu motorul 1,2 turbo benzinã de la Renault, dar suntem de pãrere cã pentru o astfel de caroserie dornicã de pasageri şi bagaje mai multe, se preteazã mai bine dieselul. Propulsorul trage suficient de bine în aşa fel încât sã poţi ţine pasul cu traficul din jurul tãu (în oraş ai putea spune cã e chiar sprinţar uneori), dar nu vei bate niciun record de vitezã. Vei putea încerca însã performanţe în ceea ce priveşte consumul. Aici, ca niciodatã, consumul comunicat oficial se apropie extrem de tare de viaţa realã: 4,1 urban (real 4,5); extraurban 3,1 (exact 3,1 dacã nu am depãşit 100km/h).

Da, cuplul motor pare mãricel pe hârtie, dar în depãşiri vei avea nevoie de ceva avânt. Da, cutia de viteze e ok, dar nu extraordinarã, lipsa treptei 6 enervându-ne din nou. Am înţeles, sunt diverse detalii tehnice care fac o treaptã 6 ineficientã pe motoare mici, dar zgomotul interior la 120-130 km/h te face sã îţi doreşti ca inginerii sã fi gãsit totuşi o soluţie…

Dinamica maşinii, este, aşa cum te-aştepţi, înclinatã cãtre confort şi siguranţã. Ai o droaie de sisteme de control electronic pentru orice, care sã te menţinã pe şosea, iar la limitã maşina subvireazã previzibil. Cu toate astea, nu se putea ca personalitatea modelului Clio sã disparã, aşa cã, în oraş se pãstreazã acel sentiment de maşinã micã, uşor de strecurat, de parcat, iar pe un drum virajat, dacã te chinui puţin sã menţii viteza între curbe, te vei bucura sincer de aceastã maşinã. Nu îmi sãriţi în cap, nu mã refer la dinnamicã similarã Clio RS. Nu, e doar un sentiment de bunãvoie ce te însoţeşte la viteze foarte legale şi diferenţiazã cumva acest model de potentialii competitori austeri, nemţi.

Felul relaxat dar amuzant în care se conduce nu este singurul motiv de fericire la bordul unui Clio Estate. Imediat ce ajungi la interior, descoperi acel bord dubios şi frumos, cu o tabletã imensã touchscreen ce controleazã toate funcţiile maşinii, cu butoane mari şi lucioase ce controleazã un sistem de climatizare, cu comenzi lizibile pentru senzorii de ploaie, luminã, pilot automat şi aşa mai departe. Pentru varianta de top, totul poate fi croit dupã specificaţiile cumpãrãtorului, de la culoarea de pe bord şi volan, la tipul tapiţeriei de pe scaune.

E o adevãratã plãcere sã cãlãtoreşti la drum întins în aceastã maşinã. DAR! (aici urmeazã sã mã plâng) Aşa cum Renault preia calitãţi din cultura francezã, aşa mi-aş fi dorit sã aibã şi ceva calitãţi nemţeşti. De exemplu, pilotul automat se controleazã într-adevãr de pe volan, dar punerea lui în funcţiune se face de undeva de sub cotiera centralã. Apoi, locurile din spate, foarte confortabile, dar nu cumva sã ai peste 1,8 metri pentru cã vei lovi cu genunchii în scaunele din faţã. Nu în ultimul rând, asta e o observaţie fãcutã având în vedere cã am mers cu un model Clio de generaţie precendetã vreo 50.000 de kilometri, maşina va rezista în timp, dar lasã impresia cã ocazionl va pierde câte un buton, poate vreun petec de piele de pe volan. Da, ai integritate structuralã, dar machiajul va cãdea încet încet.

Partea funcţionalã a modelului, cea pentru care ţi-ai lua maşina asta şi nu un Clio normal, portbagajul: are 430 de litri, dispune de o podea falsã sub care se ascund vreo 100 de litri, iar cu bachetele rabatabile 60-40, sunt convins ca nici-o vizitã la IKEA nu va rezista fãrã cumpãrãturi voluminoase. M-am chinuit sã gãsesc un concurent real, la acelaşi preţ, cu acelaşi nivel de dotãri şi aceeaşi carismã, dar nu am reuşit. Nu am reuşit pentru cã m-am uitat în ograda nemţilor (VW, Seat, Skoda), Peugeot nu mai are un concurent doar pentru Clio Estate (208 estate nu avem), iar Citroen nu a avut niciodatã un C3 estate. Clio estate, cu preţ de pornire de la 10850 euro cu TVA, 15150 euro în cazul modelului testat pare singur singurel.

Existã totuşi un concurent real al acestei maşini, la un preţ foarte apropiat, cu o personalitate ceva mai jucãuşã, la fel de bine dotat şi ceva mai tineresc.  Renault, de ce mi-aş cumpãra eu Clio Estate când tot voi construiţi genialul Captur? Ok, n-o fi exact acelaşi nivel de echipare, dar dacã renunţi la câteva jucãrele, poţi cumpãra acelaşi motor pe un mini-crossover cu un preţ de la 14.500 euro, iar dacã strângi puţin din dinţi, la 17.000 de euro te faci cu o maşinã completã.

Cui se adreseazã Clio Estate? Celor care nu au avut rãbdare pentru a-şi cumpãra un Renault Captur.

 

Galerie Foto Renault Clio Estate