Test drive – Renault Clio RS vs. MINI Cooper S

V-am mai povestit noi despre zile de tipul acesteia, zile în care ţi se aliniazã planetele şi ai ocazia sã mânuieşti nu una, ci douã maşini-simbol. Treaba e cã, niciuna dintre vedetele testului nu a pãstrat tradiţia pe linie paternã, ambele sunt revoluţionare relativ la modelele pe care le înlocuiesc. Treaba noastrã a fost ca pe parcursul câtorva sute de kilometri sã ne dãm seama dacã schimbãrile sunt benefice au ba. Greu tare…

Vom merge pe subiecte generale, în paralel cu ambii subiecţi. Design-ul este puţin dezamãgitor în cazul ambelor prin simplu fapt cã niciuna dintre ele nu se diferenţiazã suficient de mult de modelele de bazã ale acelorlaşi maşini. Nu avem nimic nici cu noul Clio, nici cu noul MINI, arata frumos, fluid, Clio e revoluţionar, iar MINI îşi aratã trãsãturile de familie. Nu, noi avem o problemã cu lipsa de “mers la salã” a acestor 2 variante HOT. Da, Clio RS are acum farurile de zi LED plasate pe spoilerul faţã, roţile sunt de dimensiuni ceva mai mari, maşina e ceva mai latã, existã un eleron şi un difuzor ce integreazã o evacuare dublã, dar dacã nu ar fi fost culoarea specialã de pe modelul de test, am fi putut-o pierde uşor într-o parcare de supermarket.

La fel de uşor am putea pierde şi MINI-ul, pentru cã singurele elemente care îl dau de gol sunt canalele pentru aerisirea frânelor de la nivelul spoilerului faţã, roţile, de asemeni imense, eleronul spate şi evacuarea dublã. Existã şi o aerisire “S” pe capotã, dar spre dezamãgirea noastrã, este doar un alt element de machiaj, nu e funcţional. Din nou, maşina de test este ajutatã de schema de culori pentru a ieşi din mulţime. Nu ne înţelegeţi greşit, maşinile nu aratã rãu, dar ne-am fi dorit sã arate pe cât de bine se conduc…

… cã doar despre condus e vorba în cazul ambelor, ele nu sunt doar obiecte funcţionale care sã te transporte din A în B. Fac şi asta, dar într-o manierã diferitã, manierã dictatã în principal de ce se întâmplã sub capotã, unde avem surprize mari în cazul ambelor. MINI Cooper S vine acum dotat cu un motor de 2 (doi!) litri turbo, 192 cai putere, 300Nm şi un sprint pânã la 100 km/h rezolvat în 6,7 secunde. Culmea, motivul principal pentru care s-a trecut la un motor mai mare este economia. Da, aţi citit bine, şi puteţi fi siguri cã noul propulsor consumã sensibil mai puţin decât vechiul 1,6 turbo, în tot acest timp livrând un cuplu marginal mai mare decât vechiul model, de la turaţii mai joase. Surpriza de la MINI e plãcutã.

Clio RS, acel simbol al motoarelor aspirate urlãtoare şi al timoneriei exemplare de pe cutiile manuale, şi-a vândut sufletul şi are acum sub capotã un propulsor de 1,6 litri turbo ce dezvoltã 200 cai putere şi un cuplu motor specific motoarelor mici, furioase şi turbo (240 Nm, conform paginii www.renault.au) ce reuşeşte sprintul 0-100 în 6,5 secunde (dupã cronometrul personal), deci ajunge niţel mai repede la amendã faţã de MINI. Cutia de viteze este acum una cu dublu ambreiaj în 6 trepte şi este elementul care te va face sã îţi cumperi altã maşinã, sau sã nu vrei sã te mai dai jos din RS. Lucrurile stau cam aşa: nu vei fi niciodatã capabil sã schimbi la fel de rapid precum o face cutia asta automatã, care în plus poate schimba singurã când tu ai o zi proastã şi nu ai chef de nimic. Mai mult, padelele de ALUMINIU din spatele volanului sunt plasate pe coloana de direcţie, nu pe volan, aşa cum am întâlnit la Aston Martin de exemplu. Pentru 99% dintre şoferi, cutia asta automatã este mai bunã decât orice îndeletnicire cu o a treia pedalã. Pentru restul, ne pare rãu, cutia asta nu e opţionalã, ci este singura disponibilã.

Sã aruncãm privirile pe MINI: cutia automatã este opţionalã şi da, este extraordinarã. Stii ce este totuşi şi mai tare de atât? O cutie manualã pe care nu plãteşti 2000 de euro în plus şi care ştie sã îţi facã singurã rev-matching la retrogradare. Ce înseamnã asta? Dacã treci dintr-a 3-a într-a 2-a de exemplu, pe un drum pe care o arzi sinucigaş, trebuie sã ştii sã modulezi ambreiajul cu blândeţe pentru ca angrenajele sã nu rãmânã undeva în spate, pe şosea. Majoritatea piloţilor folosesc tehnica heel-and-toe, care presupune sã apeşi 3 pedale cu 2 picioare, deci nu e pentru tot poporul. Ce face MINI? Egalizeazã turaţia din cutie cu cea din motor în momentul în care simte cã vrei sã retrogradezi, iar tu devii instantaneu un erou în faţa prietenilor pentru cã ştii sã conduci ca un pilot.

Concluzie de etapã: bucuraţi-vã de cutia automatã din Clio RS, este genialã; economisiţi banii de pe automatã în MINI şi rãmâneţi cu o cutie manualã la fel de genialã. (Disclaimer: cutia automatã din britanic este de asemeni foarte bunã, are 6 rapoarte şi va face o treabã excelentã, doar cã noi preferãm o cutie manualã.)

Pentru a ne da seama de comportamentul la limtã al acestor doi bolizi, am plecat cãtre drumurile imposibil de strâmte din adâncul Prahovei. Pânã acolo toţi am ajuns la concluzia cã rafinamentul din MINI este multe clase peste Renault, cã amândouã te pot lãsa fãrã carnet pe autostradã în stil barbar (peste 235 km/h pentru ambele modele, Clio ajunge ceva mai sus), cã Renault, deşi cu un motor mai mic sub capotã, consumã ceva mai mult la drum întins, bancheta spate din MINI este inutilã pentru transportul adulţilor, iar evacuarea din Clio e insuportabilã la 140k/h. Ajunşi pe drumuri virajate, s-a deslãnţuit animalul din fiecare dintre şoferi şi am hãituit maşinile în stil barbar, exact stilul de condus pentru care au fost construite.

MINI se controleazã pânã la un moment dat exact aşa cum zice orice reclamã: ca un kart. Serios, dacã pãstrezi toate sistemele pornite, maşina stã ca pe şine, direcţia rapidã te ajutã sã nu ratezi niciun apex, iar senzaţia de la volan este atât de intensã încât nu vei vrea sã schimbi trepte decât dupa ce eşti convins cã în urmãtoare secundã valvele vor plezni prin capotã. Sunetul este de asemeni inductor de plãceri nebãnuite, evacuarea rage pe acceleraţii şi scapã câte un POC! pe decelerãri. Frânele sunt foarte bune, dar ca de obicei la BMW, pedala de frânã are o cursã lungã şi iniţial ai senzaţia cã nu te ajutã maşina. Decuplezi toate sistemele de siguranţã, treci amortizoarele adaptive pe cea mai fermã setare, direcţia pe modul sport+ şi MINI ia foc! Te arunci de colo-colo în viraje exact ca o muscã afurisitã şi te bucuri de comportamentul ãla tipic în care roata spate de pe interiorul virajului se ridicã vertiginos de pe asfalt. Sunt puţine lucruri care ţi-ar mai putea strica ziua, momentul… dar din pãcate unul dintre ele este un alt şofer cu un Clio RS care îţi dã flash-uri pentru cã nu mergi suficient de tare.

De la volanul Renault-ului vezi cum se distreazã cel din faţa ta, râzi şi tu ca prostul când vezi cã ridicã roţile pe rând, dar ai senzaţia cã poţi mai mult. La momenul la care MINI-ul şi-a atins limitele, Clio mutã de pe modul Sport în modul RS, decupleazã toate sistemele de control ale tracţiunii, activeazã diferenţialul electronic faţã şi depãşeşte britanicul fãrã drept de apel. Imediat ce treci în faţã, îţi dai seama cã direcţia grea din mâinile tale e şi mai exactã decât cea din MINI, cã suspensia care ţi-a fãcut zile fripte pe liniile de tramvai are şi ea un sens, cã evacuarea care suna ciudãţel în oraş urlã mai ceva decât concurenţa, iar zgomotul din retrogradãri este de-a dreptul savuros, în timp ce frânele îţi rearanjeazã organele mai urgent decât un chirurg îndemanatic. Dacã se întâmplã sã nu ai pasageri pe bancheta din spate, vei observa cã pe viraje strânse nu numai cã ridici câte o roatã, dar maşina pleacã de fund în supravirare delicioasã. Acelaşi lucru se întâmplã dacã pe mijlocul unui viraj de a 2-a sau a 3-a iei piciorul de pe acceleraţie. Ai sub tine un soi de muscã RS.

Ambele maşini devoreazã kilometri de serpentine într-un ritm alarmant, Clio puţin în faţa MINI-ului, dar nu cu mult. Din spatele volanului, te simţi ceva mai şofer în Renault, iar RS-ul pare mai controlabil la limitã. Ce se întâmplã însã când te linişteşti şi pleci spre casã?

Clio RS este în esenţa lui un Clio foarte bine dotat, deci vei primi totul, de la senzori de ploaie şi luminã, la climã, sistem de navigaţie, un sistem audio mai bunicel, tapiţerie din piele aplicatã pe nişte scaune extraordinare, pilot automat şi limitator de vitezã, precum şi o banchetã spate utilizabilã şi un portbagaj decent (300 de litri).

MINI Cooper S rãmâne şi el doar un MINI, deci o maşinã pentru 2 persoane şi eventual 2 copii, un portbagaj minuscul de puţin peste 200 de litri, oglinzi retrovizoare mici, formã a parbrizului ciudatã şi vizibilitate proastã în spate. Dar, dacã treci peste aceste defecte (şi treci repede, îţi spunem noi), nu ai cum sã nu apreciezi calitatea impecabilã a materialelor de la interior, liniştea de la viteze înalte, farurile Xenon adaptive, pilotul automat cu radar, head-up display-ul, sistemul audio HI-FI, trapa imensã care merge pânã în spatele banchetei, luminile ambientale sau scaunele de asemenea excepţionale, acoperite cu piele. Unde e problema atunci? Problema e la preţ: toate dotãrile enumerate mai sus sunt opţionale, iar un MINI Cooper S standard pare cam chel dacã citeşti informaţiile de pe o simplã hârtie.

Dar! Dacã mergi cu maşinile astea în paralel, îţi dai seama cã ele nu au fost nicidecum orientate cãtre acelaşi tip de client. Clio RS este foarte bine dotat, dar banii nu au fost cheltuiţi pe aceste dotãri: de-asta pielea este cusutã strâmb pe volan, butonul de pe schimbãtor este dintr-un plastic câştigat la Kinder, iar zgomotul interior este incaceptabil pentru o maşinã de 22.050 euro (preţ de bazã) dacã eşti sãnãtos la cap. Dar nu eşti, pentru cã îţi cumperi un hot-hatch. Cu alte cuvinte, banii au fost investiţi în suspensie, motor, turbinã, cutie de viteze, diferenţial faţã şi aşa mai departe, pentru ca nebunul din tine sã poatã profita de orice serpentinã.

MINI-ul aduce aproape acelaşi nivel de precizie al condusului, dar nu egaleazã. Comparativ cu Renault, britanicul se vrea mai sigur, mai astâmpãrat, mai dus la bisericã. Banii s-au investit de asemeni în tren de rulare, direcţie, motor, turbinã, dar s-au dus şi cãtre dotãri, rafinament, calitatea îmbinãrilor şi atenţie la detalii. Consecinţã directã este preţul aproape dublu al unui MINI echipat la acelaşi nivel cu un Clio RS (preţ de pornire 25.420 euro, peste 40.000 euro în cazul maşinii de test).

Concluzia este cã niciuna dintre aceste maşini nu se cumpãrã doar cu portofelul, ci se cumpãrã în funcţie de şofer. Dacã eşti sãnãtos la cap, îţi place viteza, dar nu te vezi mergând in 6000 de ture tot timpul, vei prefera un MINI Cooper s. Dacã eşti dement, mergi tare peste tot, dar (surprinzãtor) ai şi ceva familie sau prieteni, maşina croitã pentru tine este Clio RS. Ne-am certat atât de mult între noi pe tema asta încât nu vã putem spune decât cã trebuie sa faceţi câte un test-drive cu fiecare, ambele sunt extraordinare în felul lor, ambele te vor face sã zâmbeşti pânã la risus sardonicus şi în mod uimitor, nu se exclud una pe cealaltã

 

Galerie Foto Clio RS vs. Cooper S